Victor Ponta a fugit de mazilire până la Înalta Poartă. Se întoarce cu firmanul de confirmare sau doar a câștigat timp? EDITORIAL DE DAN ANDRONIC

Am fost de părere că Victor Ponta trebuia să demisioneze atunci când s-a început acțiunea DNA împotriva sa. Am explicat succint motivele pentru care eu credeam că actualul premier intra într-o luptă pe care nu o putea câștiga din postura de titular la Palatul Victoria. Nu are rost să le reiau, au rămas valabile, le găsiți pe evz.ro.

Am spus că dosarul deschis cu câteva zile înaintea moțiunii de cenzură împotriva guvernului său și comunicatul DNA din ziua votului în Parlamament dădeau toate semnele unui viol instituțional asumat și anunțat ca atare, dar căile de contraatac ale lui Victor Ponta erau puține. Îi lipseau aliații și mijloacele. Iar acesta era principalul motiv strategic pentru care credeam că atunci era momentul să se retragă, pentru a rămâne un politician credibil, nu unul care se agață de putere cu orice risc. Încă mai putea gestionau consecințele la nivel politic și constituțional.

Acum pare deja prea târziu și ne îndreptăm spre o criză politică cu consecințe pe termen lung. Și care ne va arăta (din nou) ca pe o republică europeană doar cu numele, în fapt un sistem nereformat având apetențe mari spre cultura politică de tip despotic oriental. Dar dacă ne gândim că nu au trecut decât trei sute de ani de la momentul în care denunțurile boierilor se lăsau cu un firman de maziliere adus de la Sublima Poartă, putem spune că România doar a făcut un mic ocol. Iar Victor Ponta a ajuns, simbolic, acolo unde domnii țărilor românești își câștigau tronul sau își pierdeau capul. El s-a operat doar la picior...

A devenit evident pentru toată lumea, de la ambasadele occidentale la analiștii politici, indiferent de simpatiile lor pro-Iohaniste, că PNL nu are forța parlamentară să dea jos guvernul Ponta. A încercat președintele Iohannis, a încercat cuplul politic Gorghiu-Blaga, a încercat Realitatea TV& Co, societatea civilă, dar eforturile au fost în zadar. Nu au obținut decât rezultate penibile, moțiuni de cenzură formale, votate de mai puțini parlamentari decât semnatari, manifestații de stradă anemice. Toate acestea ne-au arătat că o fi Victor Ponta un politician nu foarte popular, dar are capacitatea să gestioneze la nivel parlamentar și politic situația mult mai bine decât se așteptau unii. Ceea ce a dus la criza actuală.

Cornulețe cu untură și umplutură cu gem. Rețeta tradițională, un desert care a bucurat multe generații

Guvern Trump. Pe cine a ales pentru roluri cheie: Elon Musk, Vivek Ramaswamy, Marco Rubio. Cine va conduce CIA și noul ambasador în Israel

Așa s-a născut, ca variantă principală de acțiune,  Operațiunea “Schimbarea lui Victor Ponta, cu orice preț!”. Dosarul de la DNA nu avea decât un singur scop: înlocuirea lui Victor Ponta. Printr-o altă manevră decât printr-o moțiune de cenzură sau prin manifestații de stradă. Nu pentru că nu s-ar fi dorit, ci pentru că nu s-a putut. S-a ajuns la o discuție asupra unei proceduri administrative, la limita (sau în afara) Constituției, care dă posibilitatea președintelui Klaus Iohannis să-l suspende pe primul-ministru. Nu trebuie să ne facem iluzii. În situația în care orice dosar deschis unui politician de către DNA sau Parchet este finalizat printr-o inculpare sau trimitere în judecată, rezultatul este clar, iar mandatul politic al lui Victor Ponta capătă pe zi ce trece nuanțele unui control judiciar. Asta dacă nu au loc negocieri subterane.

Numai că dacă se va ajunge aici, încă o dată, România va arăta cum a inovat sistemul politic constituțional, deschizând calea unor schimbări de guvern cu ajutorul procurorilor. Ceea ce ne duce în zona unor precedente extrem de periculoase pentru ceea ce mai poate însemna cultură democratică în România. Dar aceste mofturi pot fi lăsate deoparte…

Unii vorbesc de un complot instituțional DNA-SRI-Cotroceni, alții spun că votul Parlamentului reprezintă o sfidare la adresa independenței Justiției, și poate că fiecare are dreptatea lui. Numai că această criză politică ne conduce către singura concluzie: avem încă o dovadă că schimbarea fundamentală a Constituției ar fi singura mare reformă politică necesară României pentru a intra în normalitate. România se arată o țară în care coabitarea politică nu este posibilă, iar împărțirea responsabilității nu lasă loc decât pentru mutilarea adversarului.  

Printr-o reformă constituțională de profunzime am știi pe cine să tragem la răspundere, iar votul fiecărui român ar avea o valoare reală. Și ar pune capăt o dată pentru totdeauna jocurilor milițienești de putere.