Bucurestenii care nu-si permit un apartament se inghesuie in garsoniere confort III, aflate la periferie, platind sume exorbitante la cumpararea spatiilor liliput.

Camarutele inghesuite si intunecate, in care traiau nefamilistii din clasa muncitoare in epoca industrializarii comuniste, isi traiesc acum zilele de glorie. Daca in urma cu doi ani, garsonierele confort III se vindeau cu aproximativ 10.000 de euro, pretul lor a crescut fabulos, ajungand de trei pana la patru ori mai mult, chiar daca sunt raspandite in zone marginase ale Capitalei, precum Ferentari, Ozana sau  Metalurgiei.

O astfel de „locuinta” situata in zona Resita, spre exemplu, ajunge sa se vanda chiar si cu 35.000 de euro, la Mall Vitan costa in jur de 42.000. Destui bucuresteni le cumpara, alegand astfel sa traiasca o viata la microscop pentru ca nu-si permit sa-si achizitioneze o garsoniera decenta ori un apartament.

La o vorba cu Lili, pe coridor

Siluetele a doua femei tinere se contureaza pe la mijlocul holului slab luminat. Stau de vorba in fata usii. Carmen mai taie un morcov si il adauga in supa ce il asteapta pe „ala micu’” de la gradinita. Aburul legumelor fierte se amesteca pe holul stramt cu alte miresme de mancaruri pregatite de gospodinele din blocul cu garsoniere confort III, din Aleea Mizil, sector 3.

Lili ar chema-o pe Carmen inauntru si ar ruga-o sa stea cu copila ei de nici sapte luni pana se intoarce ea cu baiatul de la gradinita. Dar n-are loc. Cele doua femei nu ar incapea in bucataria improvizata, unde la mana dreapta e masina de spalat si la stanga, fara sa fie nevoie s-o intinzi,  aragazul.

„Aici le am pe toate insirate: si vasele, si storcatorul de fructe pentru fetita, si oalele. Nu prea ajung la chiuveta sa spal, si cand am rufe la masina ma impiedic de ele pe jos”, explica femeia tabloul in care se invarte zilnic si care vorbeste de la sine despre cum poate arata viata de zi cu zi a unei familii, desfasurata in 14 metri patrati.

Copilul nu are unde sa se joace

Bucataria s-a nascut de fapt la ei in camera, dintr-un zid despartitor facut de sotul lui Carmen. La fel si baia. Constructia nu le prevedea initial, acum zece ani cand au venit aici. Se poate spune ca acum sunt norocosi, pentru ca la inceput foloseau toaleta comuna de pe coridor si dusul.

„Ne-am facut si noi cum am putut mai bine. Am suspendat doua dulapuri, am pus gresie pe jos... Acum da Dumnezeu si ne punem si noi faianta in baie”. Jos, langa picioarele goale ale femeii, asteapta o cutie micuta cu faianta. Nici nu le trebuie mai mult pentru chichineata in care incape WC-ul si o cadita patrata de dus. Carmen spune ca abia au loc cu totii in casa, mai ales de cand au venit copiii: „Baiatul vrea si el sa se joace, sa alerge dintr-o parte in alta. Eu tre’ sa tip la el: „Ai grija la paharul ala, vezi masuta”. E greu”.

Balconul imaginar

Initial, locatarii au fost chiriasi in ceea ce era odata camin de nefamilisti. Au strans bani si si-au cumparat liliputurile, si chiar daca au trecut ani buni de-atunci, sunt slabe sanse sa-si permita vreodata un apartament sau macar o garsoniera decenta. La Lili acasa, cateva „cutii” mai incolo, bucuriile sunt putine.

Spatiul nu depaseste 14 metri patrati. Cu o privire ai cuprins totul: miniaragazul cu chiuveta - si ai iesit din bucatarie - sifonierul pe tot peretele, patul, masuta cu doua scaunele pe care face Lili lectiile cu Marian, frigiderul in dreapta usii, masina de spalat in stanga.

Daca nu privesti atent, ai impresia ca dincolo de geam e balconul. Pentru ca si-a dorit foarte mult un balcon, Mircea, sotul Lilianei, i-a sudat un mic panou de sticla: in interiorul lui incap patru ghivece cu flori si ii lasa sotiei senzatia ca poate iesi oricand sa intinda rufele afara.  Barbatul e plecat acum in Anglia la munca. „Vrem sa strangem bani pentru un apartament. Ne-am saturat sa mancam si sa spalam rufe in sufragerie”, spune femeia primindu-si baietelul care tocmai a venit de la scoala.

Pretul a crescut de trei ori in doi ani Blocul de pe Aleea Mizil numarul 6 a  fost la origini tot un imobil darapanat de nefamilisti. Un investitor l-a cumparat, l-a renovat cu termopan, gresie si parchet, i-a montat cate o chiuveta in camere si l-a scos la vanzare. Asa se face ca garsonierele minuscule, de 16 metri patrati,

s-au vandut ca painea calda in ultimii doi ani, la preturi cuprinse intre 15.000 si 40.000 de euro. O batrana de 81 de ani este primul locatar al imobilului. Lizzie, cum ii spun prietenele, gateste la o butelie mica de voiaj. „Ultima data am facut sarmale”, spune ea.

Nu e multumita insa de conditii: termopanul de la geam nu prea e termopan, pentru ca se abureste si uneori chiar picura in casa cand ploua afara, iar parchetul s-a harsait din prima luna. „Treaba de mantuiala, cat sa ne ia ochii si banii, ce credeti”, spune batrana. Daca ea a platit acum doi ani 15.000 de euro, ultima garsoniera s-a vandut anul acesta cu 40.000 de euro.

CONSECINTE

Claustrofobie, frustrare, delincventa Traiul intr-un mediu atat de inghesuit nu ramane fara repercusiuni asupra individului, sunt de parere specialistii. „Psihologic vorbind, spatiul foarte restrans duce la o limitare de orizont. Un om civilizat are nevoie de un anumit spatiu vizual, pur igienic”, explica psihologul Bogdan Lucaciu.

El considera ca, uneori, un astfel de interior te „arunca afara”. „Oamenii incep sa isi duca viata in oras mai mult decat la ei acasa. De aceea, poate, in unele zone cu garsoniere de tip III, precum Ferentari sau Rahova, misuna infractorii sau delincventii”, crede Lucaciu. De asemenea, locul poate naste claustrofobie la persoanele rezidente, completeaza el.

Cristiana Levitchi, psihoterapeut, isi face griji pentru copiii care se dezvolta in astfel de camine. „E posibil ca acesti copii sa sufere de sentimente de inferioritate: ei vor merge la alti copii in vizita si vor vedea alte conditii, intr-un spatiu normal, si nu le va placea asta. Si parintilor cred ca li se acutizeaza frustrarile”.

MOTIVATIE

E mica, da’ e a noastra Camerele inghesuite, care abia daca isi merita numele de garsoniera, sunt in continuare cautate pe piata, spun agentii imobiliari. „Oamenii inca mai cumpara astfel de imobile pentru ca nu-si permit un apartament de 70.00-80.000 de euro. Nici chiar o garsoniera confort I, pe care cu greu o mai gasesti la  50.000 de euro, prin zone ca Rahova sau Militari”, explica Mircea Dragut, vicepresedinte al Camerei de Comert Imobiliar.

Mihai Munteanu, agent imobiliar la Agentia Exareal Invest Grup, spune ca multi tineri isi achizitioneaza asemenea spatii ingramadite pentru a avea sentimentul de proprietar. „Decat sa plateasca chirie si sa mai stea cu cineva, prefera sa aiba mai putin spatiu, dar ala sa fie al lor”, e de parere agentul.

MINIM SI MAXIM

25.000 de euro in Pantelimon, cea mai ieftina Preturile garsonierelor liliputane au explodat anul acesta, ajungand la sume exorbitante. Chiar daca nu sunt foarte raspandite la nivelul Bucurestiului, spatiile provenite din fostele camine de nefamilisti ale fabricilor comuniste sunt in continuare cautate de tineri.

In zonele Aparatorii Patriei, Resita si o parte din Metalurgiei, din sectorul 4 al Capitalei, un astfel de imobil se vinde cu 30-35.000 de euro, anunta agentii imobiliari. „In zona Vitan Mall, pretul ajunge la 42.000 de euro lejer”, spune agentul Mihai Munteanu. Mai ieftine se gasesc in zona Pantelimon-Cora. „Acolo e oarecum mai rezonabil ca pret, poti cumpara ceva cu 25.000”, spune un alt agent imobiliar, Nelu Dobre.