Sociologul Vasile Dâncu crede că soarta Cabinetului Ponta depinde în primul rând de modul în care va decide să acţioneze preşedintele Klaus Iohannis, având în vedere presiunile unor liberali de a intra la guvernare, dar şi riscul pe care şi l-ar asuma dacă ar încerca o "guvernare experiment" care să ducă la erodarea PNl până la alegerile din 2016. Pe de altă parte, el consideră că demiterea Guvernului Ponta nu este uşoară, întrucât acesta ar încă o majoritate destul de solidă în Parlament.

Evz:Una dintre marile dileme ale începutului de an pare a fi dacă Guvernul Ponta va rezistă sau nu, în condiţiile în care PNL ar intenţiona să depună şi o moţiune de cenzură în sesiunea parlamentară care începe în februarie. Ce şanse îi daţi Cabinetului Ponta?

Vasile Dâncu: Soarta Cabinetului Ponta atârnă de mai multe fire, nu doar de propria performanţă. Unul este situaţia din PNL, unde Klaus Iohannis va rezistă sau nu asaltului puterii pe care o să încerce să-l facă cei de la partidul pe care l-a avut în spate la alegeri. Aceştia vor începe lupta internă dintre PNL şi PDL pentru ocuparea poziţiilor de putere şi că să estompeze violenţă internă ar putea încerca să extindă pradă şi în zona posturilor din administraţie. Sau doar să mascheze luptele dure din interior printr-o hărmălaie şi un asalt asupra guvernului. Aici preşedintele ar putea rezistă şi şi-ar întări capitalul politic, sau poate să cedeze pentru a slabi presiunea asupra să, dar cu riscul de a încerca o guvernare experiment care poate să aducă erodare la alegerile generale. Alt fir este situaţia din PSD. Dacă Ponta reuşeşte să securizeze situaţia internă (dar nu prin batista pe ţambal) şi creează un nou entuziasm şi o nouă motivaţie se poate naşte o importantă forţă de rezistenţă, bazată şi pe frustrarea pierderilor din ultima vreme. Al treilea fir este rezultatul perceput şi previzionat al guvernării şi o comunicare guvernamentală puternică. Esenţială, nu de nivel piaristic sau inundarea zilnică a media cu personaje care practică ciorovăială politică. Rezultatele guvernării sunt bune până acum, dacă se dau drumul la inverstiţii şi se reuşeşte o super-absorbţie de fonduri europene, Ponta poate performa. Evident, ar mai trebui un lucru: trebuie mutat accentul comunicării guvernamentale de pe premier, pe subiectul colectiv al guvernării (guvern, echipa guvernamentală, expertiză, inovaţiile şi reformele etc). Dar vreau să fac o precizare: este o iluzie că guvernul poate fi dat jos doar la un semn sau când vrea cineva. Susţinerea este destul de solidă, iar iluziile cu UNPR-ul care trădează reprezintă o speranţa falsă. Poate cădea guvernul, dar nu uşor, evident dacă Ponta nu adopta strategia renunţării la guvernare şi pregătirii alegerilor din opoziţie. Dar această strategie a făcut-o Geoană şi a fost falimentară în 2009.

Evz: Cum vedeţi evoluţia majorităţii parlamentare, în acest context? Ce şanse ar avea Cătălin Predoiu să preia guvernarea?

Majoritatea parlamentară actuală este destul de solidă şi nu este uşor de spart. PNL are doar un singur argument: preşedintele. Poate că nu va ajunge, mai ales că preşedintele ar putea să se gândească la un proiect de termen lung şi atunci ar putea să-l încurce o preluare pripită a puterii. Cătălin Predoiu încă nu a reuşit ceva performanţă politică deosebită care să-l recomande pentru a prelua guvernarea înainte de alegeri şi nu cred că va ajunge în anul 2015 premier.

Evz: O altă miza a anului este congresul PSD şi cine va asigura succesiunea la conducerea PSD? Va rămâne Ponta? Ce rol va juca Dragnea? Care ar fi variantele pentru reformarea partidului?

Am mai spus recent: nevoie de o nouă solidaritate internă. Dragnea a venit cu o serie de proiecte destul de dure la care a achiesat şi Victor Ponta. Nu vor fi de ajuns, va fi nevoie şi alte proiecte de modernizare, pozitive, constructive, motivaţionale. Sper că PSD nu va cădea în capcană de a distruge complet autoritatea liderilor locali curaţi, necorupţi, zona pe care se bazează partidul. Până la urmă, strategiile centrului au dus la pierderile de alegeri prezidenţiale, teritoriul a dat tot ce s-a putut în condiţiile date. Dacă Ponta face echipa cu Liviu Dragnea atunci continuitatea este asigurată, dar o asemenea autoritate reinventată trebuie să se bazeze pe proiecte de modernizare, nu doar pe partajarea puterii. Chiar dacă mitul unităţii este mai puternic decât orice alt imperative în PSD cred că trebuie gândită o altă ideologie a partidului şi chiar un alt sistem de organizare. Totul trebuie bazat pe o analiză strategică serioasă, cu efecte pe termen lung. La extremă, cred că trebuie luată în calcul chiar fragmentarea stângii şi reorganizarea ei sub formă unei federaţii de partide, poate chiar conduse de PSD, dacă se constată că asta ar putea aduce mai mult electorat. Este clară nevoia unui mesaj mai diversificat şi mai ales de o stânga care să poată valorifica filonul intelectual şi emoţional tipic al acestui curent politic. În acest moment PSD are o imagine de partid corupt, de partid al baronilor, stânga însă a rămas cu imagine demodată, anchilozată, chiar dacă a mai acceptat la vârf intelectuali, diplomaţi sau tineri. Ar trebui să se întrebe la congres ce stângă este asta care se bazează doar pe pensionari şi bugetari şi care nu caută să aibă mesaj pentru cei din marile corporaţii, paltforme comerciale. Stânga trebuie să se lupte pentru drepturi (inclusiv cel de a vota), nu să limiteze drepturi sau să cedeze presiunii neoliberale în ceea ce priveşte contractele de muncă sau protejarea salariaţilor în faţă patronatului. Ponta şi Dragnea, dar şi alţi oameni din conducerea PSD, înţeleg aceste urgenţe, pot să gândească sau să accepte această nouă gândire.

Evz: Ce şanse daţi noilor partide care ar urmă să se înfiinţeze-formaţiunea lui Sebastian Ghiţă şi a Monicăi Macovei?

Partide de nişă se pot construi şi sunt necesare. Cele două proiecte au şanse să nască partide cu un scor de sub 10%, dar sunt necesare. Cred că avem în acest moment prea multe partide care au devenit, prin migraţie, un fel de selecţionate politice. Poate de aceea nu mai avem campanii sau dezbateri ideologice şi nici proiecte de ţară care să conţină amprenta unor gândiri diferenţiate. Astfel, a dispărut competiţia politică şi am ajuns la un război politic între oameni sau găşti pentru acapararea puterii.

Cele două proiecte par interesante, dar trebuie să fie completate în două direcţii. Prima este ieşirea din utopia online, fie că este vorba de Facebook, fie de forumuri de discuţii. Încă nu se poate crea o mobilizare suficientă pe online ca să contezi la alegeri, decât în situaţii de criză, iar cazul Iohannis nu trebuie luat ca tipic pentru viitor. Mai bine să luăm rezultatul doamnei Macovei din primul tur, dânsa fiind candidatul Facebook cu adevărat, în toate sondajele interne de pe Facebook intrând în turul 2 de pe primul loc. În fine, a doua condiţie: cele două partide de nişă trebuie să vină cu un proiect de societate, mai complex decât lupta împotriva corupţiei (cazul Macovei) sau promovarea excelenţei tinerilor şi dezvoltării resurselor de expertiză românească (Ghiţă). Trebuie atacate şi zone tradiţionale ale celorlalţi. A te baza mai mult pe tineri este cool, dar se obţin rezultate mai modeste la vot.