La începutul anilor ,90, Italia era martora unui fenomen, „Mani Pulite” (Mâini curate), similar luptei anticorupţie care se desfăşoară în România. Antonio Di Pietro (66 de ani) a fost procurorul care a coordonat acţiunile timp de aproape 3 ani şi care a devenit un personaj aproape mistifi cat în Peninsulă. La sfărşitul săptămânii trecute, fostul procuror a făcut o afi rmaţie şocantă, mărturisind că a dus o politică de teroare pe care astăzi o regretă. Acelaşi personaj susţinea în urmă cu cinci ani că lupta anticorupţie din Italia nu a avut niciun efect, fenomenul devenind şi mai agresiv

Joia trecută, Antonio Di Pietro a mărturisit la o televiziune italiană, la o oră de maximă audienţă, că modul cum a condus lupta anticoruţie de la începutul anilor ,90 a fost greşit. „Mărturisesc: am dus o politică bazată pe teroare și am plătit pentru asta. Am pus pe roate consensul asupra politicii terorii, apoi am plecat acasă. Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul că toți «ceilalți» erau niște infractori, pe teama că cei care nu gândeau ca mine erau niște delincvenți. Azi, când am ajuns la vârsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate”, a spus cel care între timp a devenit avocat, după ce o perioadă a fost şi politician.

„Mani Pulite” nu a distrus corupţia, ci a întărit-o

Deşi afirmaţia lui a şocat, mai ales în România unde întâlnim o atitudine similară în ceea ce priveşte modul cum este dusă lupta anticorupţie, Di Pietro nu este la prima declaraţie de acest gen. În februarie 2012, când se sărbătoreau 20 de ani de la debutul „Mani Pulite”, varianta italiană a luptei anticorupţie, fostul procuror făcea o afirmaţie dură: „În toţi aceşti ani, corupţia din Italia nu a dispărut, dimpotrivă, a devenit mai puternică. Dacă atunci aveam cancer, acum am ajuns la metastază”. Ca o confirmare a eşecului proiectului „Mani Pulite”, în 2012 în Peninsulă apare varianta italiană a DNA-ului românesc: Autoritatea Naţională Anticorupţie (ANAC), iar la conducere este numit magistratul Raffaele Cantone.

Italienii au renunţat la metodele represive ale lui Di Pietro

Ceea ce surprinde este metoda aleasă de el, aceea a cooperării şi transparenţei, în locul aceleia a terorii preferate de celebrul Di Pietro. „Țările care ocupă primele locuri (ale statelor cel mai puțin corupte - n.r.) în clasamentul Transparency International (Danemarca și Noua Zeelandă, cu 90 de puncte) nu sunt țări care folosesc metode represive draconice, ci țări care își îndeamnă cetățenii să colaboreze”, a explicat Cantone noua filozofie de conducere a luptei anticorupţiei în Italia. În aceaşi perioadă, Virginio Carnevali, preşedintele Transparency Internaţional Italia explica de unde vine problema corupţiei în Peninsulă şi de ce ea poate fi eradicată prin comunicare: „Există o problemă culturală. Italia a fost mult timp dominată de puteri străine și a păcăli statul înseamnă a păcăli inamicul, invadatorul. Oamenii nu înțeleg că statul suntem noi, că această corupție, la fel ca evaziunea fiscală, face să ne dispară banii din buzunare”. Anul trecut, acelaşi Carnevali susţinea că noua metodă a ANAC, diametral opusă de cea a terorii de la începutul anilor ,90, dă roade: „Cu siguranță, situația nu este strălucită, dar ea s-a îmbunătățit în ultimii ani. Tendința s-a inversat, însă rămân multe lucruri de făcut”. Amintim faptul că în aceeaşi perioadă în care în Italia se recunoştea eşecul metodei brutale de eradicare a corupţiei, anul 2012, în România se deschidea calea dosarelor făcute în urma unor simple denunţuri şi a spectacolului reprezentat de scoaterea suspecţilor în cătuşe din sediul DNA la ore de maximă audienţă.

Cine este Di Pietro, omul care recunoaşte că a greşit metoda de eradicare a corupţiei

Antonio Di Pietro a devenit celebru la începutul anului 1992, pe când era un tânăr procuror în Milano. Pe data de 17 februarie 1992, Di Pietro îl aresta, în urma unui flagrant, pe Mario Chiesa, un politician mărunt al Partidului Socialist Italian. Acesta era directorul unui sanatoriu din oraş şi a primit şpagă o 3.600 de dolari pentru a facilita atribuirea unui contract. Chiesa le dezvăluie anchetatorilor un adevărat sistem bazat pe „şpagă”. Sistemul, care începea să fie demascat de procuratura din Milano, se baza pe o adevarată reţea coruptă, alimentată de „taxe” ilegale. Beneficiarii erau toate partidele politice, în special cele două formaţiuni care au alternat la putere după cel de-al doilea război mondial, PSI şi DC (Democrazia Cristiana). În mai puţin de un an, echipa condusă de Di Pietro pune sub acuzare jumătate din Parlamentul Italiei, iar până în decembrie 1994, sunt anchetaţi peste 5.000 de oficiali şi oameni de afaceri. Câteva zeci de persoane anchetate ajung să se sinucidă, acuzând presiunile la care au fost supuse în timpul cercetărilor.

 „Mani Pulite” l-a adus la putere pe Silvio Berlusconi

​

Di Pietro devine atât de popular încât povestea lui a inspirat scenariştii a numeroase filme produse în Italia în perioada respectivă. Procurorii devin atât de simpatizaţi, încât la începutului anului 1993, într-un sondaj de opinie, Di Pietro este creditat cu o cotă de încredere de 80%, în rândul populaţiei. La începutului anului 1994, acesta începe să scadă în popularitate, din cauza abuzurilor pe care procurorii le-au făcut în anumite dosare, culminând cu un episod din luna decembrie a aceluiaşi an. Atunci Di Pietro este acuzat de un om de afaceri că l-a şantajat, iar dosarul este preluat de procurori. Demisionează din procuratură şi acţiunea „Mani Pulite” se încheie. Di Pietro intră în politică şi ajunge deputat, europarlamentar, dar şi ministru în mai multe guverne. De aproape 10 ani activează ca avocat. Ironia face că lupta anticorupţie din Italia a decapitat partidele tradiţionale din Peninsulă şi, în 1994, la putere a ajuns Silvio Berlusconi (foto). Acesta a dominat politica italiană timp de aproape 20 de ani, fiind eliminat de pe scenă tot din cauza unor acuzaţii de corupţie.