Ce poate simți un om normal, în ziua de la jumătatea lui septembrie, aceea în care școlarii își reocupă băncile părăsite în chiot de veselie cu doar trei luni în urmă?
În primul rând, amintirea copilului care a fost și el cândva, apoi, emoție pentru școlarul care acum îi este lui copil și, peste toate, duioșie pentru mulțimea de mogâldețe pe care le vede, firicele senine și pure, pășind cu ghiozdănelul în spinare, pe drumul devenirii lor. Cei mai sensibili strivesc între pleoape câte o lacrimă, cu gândul la dascălul care le-a pus creionul în mână, plecat acum, semn că și școlarul de altă dată s-a îndepărtat mult, mult prea mult, de paradisul copilăriei. Asta, însă, doar în privința oamenilor normali, nu și în cea a deputatului „verde” Remus Cernea. Pentru el, ziua de început a școlilor n-a fost prilej de cădere în banalul amintirilor și emoțiilor, ci a fost una în care vigilența erectă i-a țâșnit ferm - nicidecum sterp, ca pe o frigidă, tristă și rece placă de faianță, din baia apartamentului părinților - direct la țintă, în punctul G al civismului fertil, acolo de unde militantului adevărat îi șade bine să se extragă pe sine, cu voluptate și sentiment de datorie satisfăcută.
Viagră fiindu-i crezul, l-a prins pe președintele Iohannis în plină culpă față de hipsterimea atee din Centrul Vechi al Capitalei, adică, deschizând anul școlar la Colegiul „Ion Ghica” din Târgoviște, alături de traficantul de opium pentru popoare, Părintele Arhiepiscop Nifon. Șansa posterității este că, înainte de a-i muri avântul militant, Remus Cernea a apucat să lase și un comunicat. Cum unde? Pe Facebook! În el se arată dezamăgit de președintele pe care el l-a votat și susținut, deși deputat de Constanța, pe listele PSD, l-a făcut Victor Ponta, al cărui consilier a și fost până să devină parlamentar. Dezamăgit, deci, „față de gestul Președintelui României de a încălca legea cultelor care prevede separarea dintre stat și biserică” și de „mesajul transmis de către președinte prin alăturarea imaginii sale de un reprezentant al cultului majoritar, că școala și statul român se află sub tutela ori influența Bisericii Ortodoxe Române”, Cernea i-a reproșat președintelui că, nici mai mult, nici mai puțin, a încălcat pe de o parte „principiul egalității cultelor în fața legii și a autorităților publice”, iar pe de alta, „drepturile celor care au alte religii ori nu au nici una”. Cu cei care au alte religii înțeleg cum ar fi putut rezolva președintele: luând cu el la deschiderea anului școlar câte un slujitor al fiecărui cult de pe la noi din țară, un preot ortodox, unul catolic, un predicator, un rabin, un imam, un muftiu, un șaman, și care or mai fi ei, pe unde or mai fi, astfel încât să nu se simtă nimeni discriminat. Rămâne de lămurit, însă, pe cine ar mai fi trebuit să ia cu el președintele, pentru ca să nu se simtă discriminați nici ateii. Poate vreun satanist, cu o pisică spânzurată după el. Sau, poate, chiar pe ..., dar se spune că nu este bine nici măcar să-i pomenești numele.
Cu ceva vreme în urmă, deputatul de Constanța Remus Cernea a avut, tot așa, un act de autoerotism civic ratat, în problema finanțării cultelor. Radu Mazăre a fost chestionat de presă, cu privire la poziția celui pe care l-a scos deputat la insistențele lui Victor Ponta. A avut o explicație limpede și tranșantă: „Ce pot să zic despre el? Un tâmpit!” Mi s-a părut exagerată reacția lui Mazăre. Ei bine, nu mi se mai pare!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
