Disperat să se facă nevăzut cât mai grabnic, Nica a dat peste colega sa de Parlament, Monica Macovei.
Când a auzit limba română a stins de urgență țigara și a plecat de parcă era fugărit de tâlhari. Am întâlnit români în străinătate care, de teamă să nu le ceri ceva, nu recunoașteau nici picurați cu ceară că ar fi auzit în viața lor de Bacău sau Botoșani, deși trei sferturi din viață acolo și-au petrecut-o.
L-am întâlnit săptămâna trecută pe europarlamentarul PSD Dan Nica la Strasbourg. Prima dată la aeroport, pe când aștepta bagajul. Nu înțelegea ce căutăm acolo, se simțea cumva deranjat că am zburat în același avion, chiar dacă am fost despărțiți de o perdea. L-am zărit apoi în sediul „guvernului” Europei Unite. Se plimba fără noimă pe holurile generoase și admira, cu mâinile în buzunare, furnicarul de funcționari europeni. Ne-a observat dar s-a făcut că plouă, nu-i de nasul lui să coboare printre muritorii de rând care, dealtfel, l-au trimis în Parlamentul European. Era chiar în ziua în care imunitatea sa era luată în discuție în Comisia pentru Afaceri Juridice după ce, în urmă cu șase luni, DNA cerea aviz pentru începerea urmăririi penale a lui Nica în cazul licenţelor Microsoft pentru şcoli.
Întâmplarea face că, după aproximativ două ore, să reîntâlnesc personajul. Doi colegi din grup au cerut să fumeze. Locul unde se putea fuma până acum câteva luni s-a tot restrâns. Acum, europarlamentarii „vicioși” mai au la dispoziție în sediul de la Strasbourg vreo șase metri pătrați din barul aleșilor. În cei șase metri, l-am reîntâlnit pe Nica. Stătea singur și fuma. Când a auzit limba română a stins de urgență țigara și a plecat de parcă era fugărit de tâlhari.
Am întâlnit români în străinătate care, de teamă să nu le ceri ceva, nu recunoașteau nici picurați cu ceară că ar fi auzit în viața lor de Bacău sau Botoșani, deși trei sferturi din viață acolo și-au petrecut-o. Nu credeam că aversiunea este valabilă și în cazul aleșilor trimiși să ne reprezinte și plătiți cu 7.000 de euro pe lună tot de noi.
Ea a fost gazda celor 12 jurnaliști invitați cu ocazia votului din Comisie pe tema procurorului european, lege pentru care Macovei este raportor. Marele om de stat Nica nu a schițat niciun gest. A ignorat-o ca și cum s-ar fi intersectat cu un europarlamentar din Letonia pe care nu l-a văzut nicio clipă în existența sa.
Ura politicienilor români față de Macovei mi-a fost confirmată și de figura lungă a lui Mircea Diaconu când a zărit-o pe colega sa care dădea un interviu unor posturi de radio. A întors capul înciudat și invidios. Sentimentul că deranjam prin prezență a fost accentuat de privirile ostile aruncate de Maria Grappini și Norica Nicolai, sau de surprinderea Dacianei Ponta, obișnuită să fie recunoscută doar în țară.
Concluzia? Trimiși în locuri străine, dezrădăcinați de năravurile mioritice și obligați să fie prezenți la dezbateri, mare parte dintre europarlamentarii români fumează timp de patru ani, de unii singuri, în așteptarea salariului lunar.
Recomandările noastre
