Gheorghe Gheorghiu-Dej, „martor” al apărării. Torționarul Alexandru Vișinescu, ultima șansă de a scăpa de condamnare
- Alecu Racoviceanu
- 5 decembrie 2016, 00:00
Înalta Curte judecă astăzi apelul fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat la respingerea contestației împotriva sentinței de 20 de ani de închisoare
Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelul declarat de avocații lui Alexandru Vișinescu împotriva respingerii contestației făcute de acesta împotriva sentinței prin care a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. În spatele formulării pretențios-judiciare se ascunde ultima încercare - probabil fără sorți de izbândă - a fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat de a scăpa de închisoare.
La această oră, Alexandru Vișinescu, în vârstă de 91 de ani, este închis la Spitalul Penitenciar Jilava. Din puținele relatări legate de regimul său de detenție reiese că este tot mai puțin lucid, dar starea fizică îi permite să execute pedeapsa.
Argumente imediat după moartea lui Dej
Apelul, înregistrat la instanța supremă la sfârșitul lunii octombrie, are argumente care au mai fost vehiculate pe parcursul procesului.
Vișinescu a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, pentru infracțiuni contra umanității. Ca director al Penitenciarului Râmnicu Sărat, în perioada 1957-1963, a instaurat un regim dur, care a dus la moartea a 12 deținuți – e vorba, evident, de decesele probate îndeajuns pentru a face obiectul unui dosar penal. Pe 24 iulie 2015, la fond, și apoi definitiv la 10 februarie 2016, Vișinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și plata a 300.000 de euro despăgubiri către urmașii victimelor, în solidar cu Administrația Penitenciarului.
Contestația în anulare depusă de avocații lui Vișinescu face apel la mai multe documente din perioada comunistă. Așa cum reiese dintr-un text al Mihaelei Bărbuș, fiica lui Ioan Bărbuș, fost lider al tineretului țărănist, victimă a abuzurilor șefului de penitenciar, avocații lui Vișinescu invocă un raport, întocmit în 1968, la 3 ani de la moartea lui Gheorghe Gheoghiu-Dej, în care sunt aduse acuzații privind moartea – la Râmnicu Sărat – a doctorului Plăcințeanu, iubitul fiicei lui Dej, arestat, condamnat și mort în condiții misterioase în închisoare.
Raportul – întocmit de CC al PCR și Ministerul de Interne – este considerat o dovadă că puteau fi anchetate crimele din lagărele comuniste, dar că Justiția din acei ani a avut o atitudine pasivă.
Prescripția, invocată din nou
Avocații lui Alexandru Vișinescu au nevoie de a demonstra că au fost cercetate atrocitățile din închisorile comuniste pentru a arăta că verificările în ceea ce îl privește nu au fost blocate și, astfel, poate fi calculat termenul de prescripție. Avocata lui Vișinescu spune, potrivit Mihaelei Bărbuș: „Lipsesc dovezile care să ateste că fostul partid comunist a exercitat presiuni de orice fel, de natură a împiedica organele judiciare (în mod continuu în perioada 1963-1989) să se sesizeze, să efectueze cercetări, eventual să îl trimită în judecată şi să îl condamne pe Vişinescu”
Prescripția a fost invocată de mai multe ori în proces, avocații susținând că fostului șef de închisoare ar trebui să i se aplice legea cea mai favorabilă, iar prevederile din vechile coduri spuneau că până și crimele se prescriu, termenul fiind de 15 ani. După un calcul simplu, în 1978, la 15 ani după ce a plecat din funcție, penitenciarul fiind închis, Alexandru Vișinescu era nevinovat pentru orice oroare ar fi comis.
Teoria prescrierii faptelor a fost combătută, pe rând, de procurorii care au trimis dosarul în insatnță, de Curtea de Apel și de Înalta Curte, prin argumentul ratificării de către România a Convenției europene privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război.
Ca o curiozitate, această „im prescriptibilitate” joacă un rol vital și în continuarea dosarelor Revoluției din 1989.
Liderul țărănist Ion Mihalache, printre victime
Printre cei 12 morți pentru care a fost condamnat Alexandru Vișinescu este și Ion Mihalache, unul dintre fondatorii Partidului Țărănist. Mihalache a murit la 5 februarie 1963, cu doar două luni înainte de desființarea Penitenciarului Râmnicu Sărat.
„Carieră” de criminal
Înainte de a prelua șefia închisorii de la Râmnic, la numai 31 de ani, Alexandru Vișinescu a făcut parte din plutonul care, la 1 iunie 1946, i-a executat pe membrii lotului „Ion Antonescu”. După această misiune, executată de lucrători ai Penitenciarului Jilava, Vișinescu a ajuns la Mislea, închisoare pentru femei. Culmea, printre deținutele de aici se număra și Maria Antonescu, soția mareșalului