Tezaurul de la Sultana-Malul Roșu

Tezaurul de la Sultana-Malul Roșu

Este cel mai important tezaur din epoca eneolitică, descoperit pe teritoriul țării noastre. De asemenea, este unul dintre cele mai importante din Europa.

Acum, acest tezaur, alături de alte artefacte dina ur și argint, Comorile României, poate fi văzut în cadrul expoziției „ Aurul și Argintul României”, de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, până la 4 septembrie. Organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) în colaborare cu 31 de muzee de profil din întreaga ţară, expoziţia „Aurul și argintul antic al României” reuneşte peste 1000 de obiecte arheologice din metale preţioase, de o valoare istorică deosebită, descoperite de-a lungul ultimelor două secole pe teritoriul României. Obiectele și poveștile lor acoperă o perioadă de 6000 de ani.

Sultana- Malu Roşu este un sit arheologic unde au fost descoperite aşezări ale oamenilor de acum 6000 de ani. Sultana –Malu Roşu Este dedicată primului sit în care s-a cercetat cultura Gumelniţa în România, în anul 1923, sub coordonarea profesorului Ion Andrieşescu. Plecând de la datele acestui sit extrapolăm pentru întreaga civilizaţie- 4500- 3800 înainte de Hristos, o civilizaţie care ajungea din zona Mării Mediterane, din nordul Greciei, până în Carpaţi şi aproape întreaga zonă balcanică. Acum 6000 de ani, aici era un pol de putere, de civilizaţie, de cultură, de invenţie, iar în zona Europei Occidentale era un decalaj destul de mare, ne spunea cercetătorul  Cătălin Lazăr de la Muzeul Național de Istorie a României.

Despre oamenii de acum 6000 de ani ne-a povestit şi cercetătorul Adrian Bălăşescu, de la MNIR. Erau nişte oameni robuşti, făceau mult efort, cu o înălţime între 160 – 170 cm, aveau pielea mai închisă la culoare, iar speranţa de viaţă era de 40- 45 de ani. O comunitate putea ajunge undeva între 50 şi 100 de indivizi. Se îmbrăcau cu blănuri, piei, poate şi cu ţesături, aveau războaie de ţesut. Erau foarte pricepuţi la ceramică (vorbim aici de Cultura Gumelniţa). Erau artişti ai lutului. Împleteau coşuri, funii. Utilizau cânepa. Aveau un ritual clar de îngropare a morţilor, de unde reiese că se închinau unor zeităţi. La capitolul frumuseţe, se ştie că utilizau ace de păr pentru susţinerea coafurii, iar unele stauete masculine sunt reprezentate fără barbă, ceea ce arată ce se bărbiereau.

Ne puteți urmări și pe Google News

Oamenii care au lăsat urme la Sultna- Malu roșu erau foarte pricepuți în metalurgia aurului și a cuprului.