Nu cred că România va reuși vreodată să aibă o televiziune publică.
Va fi mereu, într-o formă sau alta, o televiziune de partid, de obicei a partidului aflat la putere. Din această perspectivă, nu mă miră că postul public s-a grăbit să răspundă solicitării PNL și să transmită în direct așa numitul „concert aniversar PNL - 140 de ani de viziune, onoare şi patriotism”, o șușanea tristă de partid. În paranteză fie spus, Ponta, cu a sa lansare a candidaturii la președinție, pe Arena Națională, a organizat un spectaculos miting în stil nord-coreean și cel puțin ne-am putut distra. PNL a umplut sala Operei cu niște ființe plictiste și le-a îndopat cu discursuri de rumeguș, așa că nu am rămas cu nimic.
Era pe deplin predictibil că Stelian Tănase, cu o lungă și neîntreruptă istorie de servilism față de patronii săi politici, se va grăbi să probeze obediența sa în fața președintelui Klaus Iohannis. Dacă Ponta ajungea președinte, Tănase ar fi făcut același lucru. Probabil că PSD, iritat de faptul că Tănase a schimbat direcția politică în după-amiaza zilei de 16 noiembrie 2014, îl va înlătura de la conducerea televiziunii publice, dar nu am de ce să îi plâng de milă.
Ceea ce s-ar fi putut face era ca președintele Iohannis să ia distanță față de servilismul lui Stelian Tănase. Știu, toată lumea o să îmi sară în cap: de ce ar întrerupe Iohannis o lungă tradiție a politicienilor care s-au folosit de TVR ca de televiziunea lor personală? Pentru că s-a mers prea departe și nu cred că publicul din România, oricât ar fi de entuziasmat în fața noului șef de stat, va fi de acord să se șteargă datorii de peste o sută de milioane de euro și, eventual, să se și mărească taxa obligatorie radio-tv, pentru ca Stelian Tănase să-și consolideze prieteniile politice. La acest punct, putem avea o lungă discuție: are nevoie România de o televiziune publică?
Răspunsul îl dă publicul: audiențele sunt prăbușite. În afară de jurnalul de știri de la ora 20.00 și de niște spectacole de seară, canalul unu al TVR practic nu mai există. Mă uit pe audiențe și văd că sunt zile în care, timp de un sfert de oră, fie pe TVR 1, fie pe TVR 2, audiența este zero sau puțin peste zero. TVR 3 este un canal mort, care mai există doar pentru a oferi niște slujbe, nimeni nu se uită la acest post. Să spunem însă că se ia o decizie politică, televiziunea publică este salvată de faliment prin acordarea unui ajutor de stat și continuă să emită – nu se știe pentru cine. Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să existe și un semnal politic că se schimbă ceva în bine. De aceea afirm că președintele Klaus Iohannis trebuia să ia distanță față de slugărnicia lui Tănase - oricum toate televiziunile de știri au fost, firesc, interesate să transmită mesajul șefului statului.
Dacă TVR doar cere bani, dar nu își modifică radical comportamentul servil față de politicieni, publicul – atât cât mai contează opinia sa – va opune rezistență față de un ajutor de stat acordat acestei societăți. În plus, nu avem nicio garanție că, imediat ce se va vedea cu datoriile șterse, nu vor apare noi contracte oneroase, iar peste câțiva ani ne vom trezi în aceeași situație, cu o televizune înglodată în datorii și cerșind salvarea.
Știu că președintele României are instrumente limitate, controlul asupra televiziunii publice fiind exercitat de Parlament. Dar cred că un semnal politic de la nivelul palatului Cotroceni ar conta. Sunt însă realist: Klaus Iohannis a învățat, după cinci luni la Cotroceni, să reacționeze. Va mai trece mult timp până când va avea și inițiativă. Probabil că TVR-ul va prezenta interes doar în măsura în care, prin absurd, cineva îl va anunța că refuză să-i transmită în direct discursurile.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
