Editura Evenimentul si Capital

”Sfântul” s-a ridicat la ceruri. Serialele tinereții mele. Gemenii au o zi care pare bună, Scorpionii nu trebuie să se ia după zvonuri │ Horoscopul lui Dom’ Profesor

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 5169 Vizualizari

”Sfântul”, ”Răzbunătorii”, ”Daktari”, ”Columbo”, ”Mannix”, ”Kojak” ”Planeta Giganților”, ”Pierduți în spațiu”, ”Invadatorii”, ”UFO”, ”Evadatul”, ”Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea?” – își mai amintește cineva de aceste seriale?

 

 

 

HOROSCOP  Pe 24 mai s-au născut Regina Victoria, Bob Dylan, Jean-Paul Marat, Gary Burgfhoff, Mihail Şolohov, Fory Etterle, Radu Voinea, Anghel Rugină, Benone Sinulescu.

 

HOROSCOP  În calendarul creștin ortodox este Sf. Simeon cel din Muntele Minunat. Nimic în ”Kalendar”.

 

Totuşi, în gromovnicul pentru anul 1786 se spune că, din bătrâni, ziua de 24 mai era dedicată îngrijirii florilor din grădină. Şi îngrijirea dumneavoastră, frumoase doamne!

Dragi lupi, padawani și hobbiți știți vorba care se spune, veștile rele circulă repede. După masacrul de la Manchester, o altă veste proastă: Roger Moore a încetat din viață. În Elveția, după o scurtă, dar curajoasă luptă cu cancerul, după cum anunță cei trei copii ai lui. Funeraliile vor fi la Monaco, după voința celui care, după părerea mea, a fost în rândul celor mai importanți actori ai secolului XX. Prima mea reacție a fost: săracul, nu mai a apucat să împlinească 90 de ani! Sir Roger George Moore, KBE era născut pe 14 octombrie 1927. Roger Moore. Artist, Sfânt, 007, autor, nobil, ambasador. Presa internațională, greșit, îl proclamă ca fiind prin excelență 007. 007 poate fi numai Sean Connery, după cum Roger Moore poate fi numai ”The Saint”! Cel puțin pentru România, pentru generația mea, care am trăit vremurile și am văzut filmele și serialele la timpul lor.

Nu, nu am reușit să mă întâlnesc niciodată cu el, să fiu în prezența lui, să-l ”scanez”, să văd ce-i poate pielea, ce ascunde de toată lumea, cine este el, de fapt. Dar de prima întâlnire, îmi amintesc perfect. La începutul anilor 60, l-am văzut la televizor, pentru prima dată.

Noi aveam televizor, un ”Temp-2”, dar nu-l deschideam aproape niciodată. Mama mea dorea să meargă la teatru, operetă, mai ales și la toate premierele de filme. Vara mergeam de câteva ori pe săptămână la ”Terasa Privighetorilor”, sau ne plimbam prin oraș, prin parcuri. Bucureștii erau un oraș curat, frumos și sigur, cu căsuțele lui și cu multă verdeață, mulți pomi și parcuri. Era lume puțină, dar mai curată, la propriu și figurat. Mașini, aproape deloc, totuși puțină poluare exista, de la marile uzine și fabrici. Pe atunci lumea muncea, nu glumă.

HOROSCOP  Eu, un adolescent care nu știa ce să facă cu mâinile, de aceea le ținea mereu în buzunarele pantalonilor. Ce fac adolescenții? Învață, se distrează, iubesc. Cam asta făceam și eu. De două ori pe săptămână, joia și sâmbătă, eram invitat la ”ceaiuri”. În general, la casele fetelor. Părinții lor supravegheau astfel prietenii și prietenele fetiței lor, vedeau cu cine s-a încurcat Mihaela, Rodica sau Ioana. Eu eram primul pe listă pentru că eram fericitul proprietar al unui magnetofon Tesla Sonet B-3, cel metalic cu colțuri rotunjite. Un cadou de la tata pentru Olimpiada de Fizică, o minune tehnică pentru acele timpuri. Mai mult, aveam două benzi BASF (ORWO a apărut mai târziu) preînregistrate în Germania de Est cu toate melodiile internaționale de succes ale momentului. Eu eram cu muzica, deci nu puteam să lipsesc la nicio petrecere. Se dansa twist, dar aveam suficiente piese lente, de ținut partenera în brațe.

Într-o sâmbătă am fost invitat pe undeva, prin Vatra Luminoasă, într-o casă spațioasă, făcută între cele două războaie, pentru familii, ca să se bucure de viață. O casă cu etaj. Jos era un living imens, cu glassvanduri către curtea interioară, o grădină bine pusă la punct. Gazdele, părinții fetei, stăteau pe o canapea de piele cu spatele la noi și se uitau la televizor. Nu, nu era Temp-2 era altceva, străin din Vest, parcă ”Universum”. Ecran mare, imagine clară. După Teleenciclopedie, adulții ne-au invitat: haideți, începe ”Sfântul”! Nu știam ce este Sfântul, dar întotdeauna m-a caracterizat curiozitatea. Probabil, că, pe undeva am ADN de pisică. Așa că am oprit magnetofonul, am luat un taburet și m-am așezat lângă tatăl Mihaelei. Care, m-a mângâit protector pe spate ca pe un motan prețios. Nu știu de ce, dar toți părinții de fete vedeau în mine un posibil ginere!

Și... serialul a început! 55 de minute am stat nemișcat. Nu știu dacă am răsuflat, sau nu. Personajul, Simon Templer, Sfântul, jucat cu admirabil talent și umor de Roger Moore m-a fascinat. Corespondea filosofiei mele de viață. Să faci bine, să îndrepți lucrurile, să iei atitudine împotriva celor răi, hoți și ticăloși, chiar dacă metodele nu erau întotdeauna tocmai legale. Un justițiar, asta doream să fiu și aveam modelul în față! De atunci am fost nelipsit din fața televizorului în fiecare sâmbătă când se difuza ”Sfântul”! Sigur că eram invitat în continuare la ceaiuri, la petreceri, dar singura condiție era să mă pot uita la ”Sfântul”.

HOROSCOP  Dacă îmi aduc bine aminte după ”Sfântul” au fost ”Răzbunătorii” cu John Steed și Emma Peel, interpretați perfect de actorii Patrick Macnee și respectiv Diana Rigg. Diana a fost cea mai liberală actriță din anii aceea, dintr-un serial, cu cizmele ei lungi și fustița de o palmă. Plus că bătea, de strica! Un serial plăcut cu agenți secreți care luptau cu răutatea mondială. Astăzi s-ar spune cu teroriștii. Atât ”Sfântul” cât și ”Răzbunătorii” aveau ștaif, umor și scenarii bine făcute, Made in Britain. La un moment dat a apărut ”Mannix” un detectiv armean din State. Calitativ așa-și-așa, nu mi-a plăcut în mod deosebit. ”Columbo” a fost bun, Peter Falk a știut să joace cum trebuie. Știați că locotenetul cel jerpelit a lăsat în urma sa o mare avere? Actorul, nu personajul! Dar cel mai mult mi-a plăcut mie și întregii Românii ”Kojak”, asta pe la începutul anilor 70! Telly Savalas, grecul care s-a întâlnit cu fantome, a dat o notă de umor fin și duritate americană unui serial bun, bine făcut, bine jucat, cu scenarii interesante. În România mult timp anumite țigări s-au numit ”Kojak”, ca și acadelele.

Seriale străine erau destule în România războiului rece, sâmbăta seară un serial de aventuri, polițist sau cu detectivi dar au fost și ”Invadatorii” și ”Evadatul” – duminica dimineața ”Daktari”, de exemplu, iar pe la ora 18 un serial general, pentru toată familia. Vă mai amintiți de ”Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea?” O comedie spumoasă și fără pretenții, populară și inofensivă. Marți și joi erau seriale SF, sau de aventuri. ”UFO”, ”Space 1999” – dar ”Planeta Giganților” și ”Pierduți în sațiu” au fost distribuite tot duminica seară.

Mai târziu, ”Dallas” a spart plafonul de popularitate. Nu. Nu mi-a plăcut, nu l-am văzut, decât câteva episoade. Cred că a fost o școală perfectă pentru ticăloșii de astăzi. Nu mi-a plăcut și pentru că, cum intra unul într-o cameră, își turna un pahar de băutură și își aprindea o țigare. Reclamă, reclamă, dar prostul de român a înțeles că așa se face la casele mari!

În memoria Sfântului, ce pot să fac decât să văd câteva episoade din ”The Saint” care se petrec în Londra, un oraș frumos și curat, fără primar musulman, locuit de albi, anglicani, britanici. Pe atunci, acum mai bine de 50 de ani. Ce repede se duce dracului totul, Doamne iartă-mă!

Ce pot să vă mai spun, decât ceea ce spunea Sir Roger Moore, este pe pagina lui de net:  ”There is nothing glamorous about death.”

Iar eu vă spun din înțelepciunea lui Scarlett O’Hara că mâine este, în definitiv, o altă zi!

 

                                                   ⃰    ⃰    ⃰

 

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate