Un secol de la execuția celei mai cunoscute spioane din lume

Un secol de la execuția celei mai cunoscute spioane din lume

Pe 15 octombrie 1917, o dubiță militară de culoare gri a părăsit închisoarea Saint-Lazare, din Paris. În ea se afla, încătușată, o femeie de 41 de ani, cu cetățenie olandeză, îmbrăcată într-un pardesiu lung și cu o pălărie cu boruri largi pe cap. Era însoțită de două călugărițe și se îndrepta spre locul unde urma să fie executată. Numele ei era Margaretha Geertruida Zelle, dar toată lumea avea s-o țină minte drept Mata Hari. Cea mai celebră spioană a lumii.

Timp de un deceniu, până la începerea Primului Război Mondial, femeia aceasta a avut, la propriu, Europa la picioare. O „femeie fatală”, mai exact o dansatoare exotică în mare vogă acum o sută de ani, prin al cărei pat s-au perindat miniștri importanți, industriași bogați și generali. Dar, odată cu izbucnirea primei conflagrații mondiale, lumea s-a schimbat. Iar Mata Hari a crezut că își poate menține portofoliul de bărbați puternici și potenți financiar prin alte mijloace. Dacă până atunci vânduse sex, de data aceasta trafica informații. Adică făcea spionaj. 

Una din inventatoarele streapteas-ului din Europa Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut pe 7 august 1876 la Leeuwarden, în Olanda. La 18 ani s-a căsătorit cu un ofiţer olandez de origine britanică – mai exact scoțian - Campbell MacLeod, mult mai în vârstă ca ea. O perioadă a locuit în Indonezia – pe atunci teritoriu colonial denumit Indiile Olandeze, loc unde a dus un trai privilegiat. Aici, cu acordul tacit al soțului ei, a avut numeroase relații intime cu bărbați tineri și influenți. Asta până a divorțat și s-a întors în Europa, loc în care s-a făcut cunoscută ca dansatoare exotică.

Astfel, în 1903, Margaretha se mută la Paris şi lucrează ca dansatoare profesionistă sub numele de Lady MacLeod. În curând, îşi schimbă numele de scenă în Mata Hari. În jurul acestui nume de scenă construieşte şi o poveste tragică, ea istorisind că era fiica unei femei din India care a murit când a născut-o. Numele său ar fi însemnat „Ivirea zorilor“. Cariera ei cunoaşte un succes important, dansul său implicând nuditatea. Este considerată, până astăzi, una dintre inventatoarele streaptease-ului, în accepțiunea europeană a sintagmei.

Ne puteți urmări și pe Google News

A fost sau n-a fost agent dublu pentru Franța și Germania?

Mata Hari are mare succes în acei ani de „Belle Epoque” și susține spectacole în mai toată Europa Occidentală. Într-un final se stabilește, temporar, la Berlin. În afara scenei, fascinată de uniforme, ea acceptă să fie amanta unor ofiţeri. Reîntoarsă la Paris în 1915, în plin Război Mondial, este acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. Dorind să-şi demonstreze nevinovăţia, se oferă să spioneze în favoarea Franţei. Rămâne un mister felul în care ea şi-a desfăşurat activitatea de spion, însă, se pare că, finalmente, ajunsese să acţioneze pentru ambele părţi şi evident, să fie plătită de acestea.

Pe 12 februarie 1917, Mata Hari este arestată la Paris, chiar dacă nu existau dovezi certe în favoarea acuzaţiilor. Este acuzată de înaltă trădare şi condamnată la moarte, chiar dacă şi-a susţinut tot timpul nevinovăţia. Sentinţa avea să fie dusă la îndeplinire de un pluton format din 12 oameni. Legenda execuţiei spune că a fost adusă în cele mai scumpe haine ale sale, iar înainte ca plutonul să tragă s-a dezbrăcat.

Trupul ei a ajuns material didactic pentru mediciniștii parizieni

Nici astăzi nu se știe sigur dacă ea a trădat sau a fost executată doar pentru că Franța avea nevoie de un țap ispășitor pentru deciziile proaste luate de generalii francezi în timpul războiului. Dosarul ei a fost secretizat pentru 100 de ani. Ceea ce ar însemna că, în curând, întreaga lume va afla dacă Margaretha Geertruida Zelle, alias Mata Hari, a fost sau nu spion german. După execuție, nimeni nu a revendicat cadavrul lui Mata Hari, astfel că trupul său a fost livrat Facultății de Medicină din Paris unde a fost folosit ca „material de disecție” pentru studenții acestei școli. Capul ei ar fi fost conservat și păstrat în Muzeul de Anatomie al instituției dar, la un inventar de acum 20 de ani, s-a constatat dispariția sa.