Sebastian Ghiță a fost pentru câteva luni de zile cel mai căutat om din Europa. Până atunci era cel mai cunoscut politician român, implicat în numeroase dezvăluiri și controverse, ca să folosim un termen elegant. A fost în mijlocul unor evenimente importante, a făcut concedii cu directorul SRI și prim-adjunctul acestuia, a fost prietenul primului-ministru, iar acum este într-o procedură de extrădare. Din Serbia.

Personal l-am cunoscut mult mai bine după începutul scandalului cu Sorin Ovidiu Vântu, dar auzisem despre el încă din 2004. Pe atunci era prezentat drept un tânăr de mare viitor, așa cum mi-l caracteriza una din eminențele cenușii ale politicii. 

După 13 ani de la acest moment devenise multimilionar, patron de televiziune, membru al Comisiei de Control a SRI, prieten intim al fostului prim-ministru Victor Ponta, apropiat al foarte puternicului prim-adjunct SRI Florian Coldea, al directorului acestuia, George Maior, crease o serie de firme extrem de puternice în zona IT, intrase în coliziune cu Binomul și dispăruse de sub nasul autorităților române, intrând în ceață.

Dat în urmărire internațională și având un mandat european, a fost arestat la Belgrad. 

A stat în închisoarea centrală din Belgrad - C.Z. (Centralni Zatvor) peste o lună de zile. Acum se judecă la Curtea Supremă a Serbiei posibilitatea extradării sale.

Drumul spre Belgrad

Am profitat de mica vacanță dată de Rusalii și am dat o fugă până la Belgrad. Am anunțat doar doi colegi, pe Simona Ionescu și Mirel Curea și am plecat cât am putut de ferit. Am trecut prin Bulgaria, cu mașina, într-o încercare de a reface traseul pe care l-ar fi folosit și Sebastian Ghiță atunci când a ieșit din România. 

Drumul trece prin Vidin, unde ajungi de la București cam în 2 ore. Controlul la graniță a durat 2 minute, e drept că nu eram pe lista persoanelor cu interdicție, iar pe vameșii bulgari i-a interesat doar dacă aveam vignieta plătită. Sârbii și bulgarii aveau graniță comună, așa că nu ne-am mai oprit decât o dată.

După încă 4 ore de mers cu mașina, pe drumuri pustii, ajungeam la Belgrad. Unde era o căldură de peste 30 de grade. Orașul era mult mai verde decât atunci când îl văzusem ultima oară, străzile mai animate. Senzația mea este că acolo este mai multă verdeață decât în București, dându-i un aer ca de oraș de munte. Mi-a plăcut să revăd orașul, deși ultima mea vizită nu fusese prea lină. 

Vizita din martie

Căci mai fusesem o dată, prin martie. Fără să am habar că Sebastian Ghiță se ascundea în capitala Serbiei, mă dusesem să mă întâlnesc cu niște prieteni vechi, consultanți politici, care lucrau într-o campanie electorală în desfășurare. 

Căutam câteva zile de normalitate, să ies dintr-o atmosferă apăsătoare. Am fugit de Dracu și am dat de fiu-su!

Diversiunea Tapalagă

Ca un făcut, după câteva zile, Dan Tapalagă (Hotnews) a lansat informația că m-am întâlnit cu Ghiță la Belgrad. Ditamai tărăboiul, totul în ciuda adevărului, a dezmințirilor mele și a faptului că nu eram singurul care știa realitatea. Numai că intrasem într-un vârtej al dezinformării, la care asistam neputincios.

Cei care îl folosiseră pe Dan Tapalagă, persoane cu rang înalt din DNA, își spuseseră că un scandal în România este cea mai bună strategie pentru a-l scoate la lumină pe Ghiță sau pentru a-l speria.

Autoritățile române știau că se află la în Serbia, bănuiau că în Belgrad, dar nu știau unde se ascunde, unde stă cu adevărat. Sârbii poate că știau, dar nu răspundeau suficient de prompt la cererile românilor.

Se zvonea că a făcut operație estetică, că se ascunde într-una din vilele serviciului de informații sârbesc, sau că a fost extras de ruși. Tot felul de bazaconii enunțate pompos de „analiști” gen Cozmin Gușă, preocupați să facă pe plac Cotroceniului sau SRI. Numai că, o dată cu trecerea timpului, prinderea lui Sebastian Ghiță devenea o problemă de mândrie națională.

Așa că ai noștri au pus la cale o mică operațiune de presiune la adresa lui Ghiță și a poliției sârbe care, așa cum am spus, nu făcea, în viziunea românilor, toate eforturile ca să-l găsească pe Ghiță. 

Un scandal public li s-a părut cea mai bună soluție și au fabricat, cu mâna celor de la Hotnews, această minciună, cum că m-am întâlnit cu Ghiță la Belgrad.

Sperau ca făcând public locul în care se ascunde să-l facă să intre în panică și să plece de acolo. Numai că Ghiță a rămas pe loc.  

N-am habar dacă l-au păcălit pe Tapalagă sau a participat ca "locotenent" la acest “fake news” cu entuziasm, dar nici nu mai contează. 

Părerea mea despre modul în care-și construiește știrile este formată demult. 

Cred că Tapalagă nici nu mai ține minte, așa cum nu-și amintește dacă avea certificat ORNISS atunci când a intrat în Arhiva Secretă a SIPA. O faptă penală pe care nimeni nu pare interesat să o ancheteze. Doar e vorba de un om din echipă, nu-i așa...

Cum a încercat DNA să-l facă pe Ghiță să fugă din Serbia

Scopul scandalului fabricat? 

Repet, DNA l-ar fi vrut pe Sebastian Ghiță plecat din Serbia, țară vestită prin faptul că poate ține ascunși timp de 10-12 ani oameni căutați mult mai abitir decât politicianul român. Vroiau să-l sperie, să fugă, numai că nu le-a ieșit…

Exista o logică a acestei presiuni. 

Serbia nu era parte a UE, iar tratatul de extrădare din 1957 încheiat între România și R.S.F. Iugoslavia ridica numeroase probleme legale, mai ales după despărțirea dintre Serbia și Muntenegru.

Deci, autoritățile române aveau toate motivele să-și dorească ca Sebastian Ghiță să plece din Serbia, oriunde în altă parte…

Așa că cei de la DNA Ploiești și DNA - Structura Centrală au profitat de vizita mea din martie în capitala Serbiei pentru a declanșa această strategie mediatică, cu un zgomot asurzitor. 

Acum pot să spun ce am simțit în acel weekend: am avut tot timpul senzația cât am stat acolo că în jurul meu era o plasă de filaj profesionist. 

Cei cu care m-am întâlnit spuneau că sunt paranoic, dar la întoarcere am avut dovada că am simțit corect!

O persoană extrem de publică lăsată deoparte

Senzația a devenit certitudine și datorită faptul că am fost doar eu băgat în acest scandal, deși nu fusesem singur în capitala Serbiei. O persoană publică extrem de cunoscută, cu care petrecusem mult timp și cu care mă întorsesem în același timp în țară, în același avion, nu era menționată deloc în acest scandal. Asta îmi demonstra că aveam de-a face cu un scenariu atent pus la punct.

Audierea mea de la IGPR a fost mai mult o formalitate, ofițerul de poliție notându-și datele într-un carnet, fără să-mi ceară vreo declarație oficială, ca și când știa că nu mă întâlnisem cu Ghiță.

Ca și Dan Tapalagă, de altfel, care nu a fost audiat niciodată. 

Normal, așa cum spuneam, era colegul lor, făcea parte din echipa de zgomote…

Prima convorbire cu Ghiță 

După cum se vede aveam cam toate motivele să-mi doresc să-l întâlnesc pe Sebastian Ghiță, să fac un interviu cu cel mai “dorit” român de către DNA, cu atât mai mult cu cât nu mai avea nici o interdicție. 

Vroiam să știu dacă mai are înregistrări, fotografii, dacă mai are chef să le facă publice, aveam o grămadă de întrebări.

Curtea Supremă din Serbia îl pusese în libertate condiționată, fiind plătită o garanție de 200.000 de euro, iar reședința lui era într-un casă închiriată de avocatul său, Radoslav Bacovici.

Așa că i-am contactat prietenii, cunoscuții, avocații, români și sârbi, toți prietenii pe care-i aveam în Serbia, până am obținut promisiunea unui contact cu Sebastian Ghiță.

M-a sunat într-o seară, de pe un număr sârbesc și mi-a spus că mă așteaptă. Vocea îi era neschimbată, la fel de colorată. 

Așa cum v-am povestit deja, m-am urcat în mașină și în 6 ore eram la Belgrad.

Începe reportajul

Și de aici începe reportajul din capitala Serbiei. 

O să-mi iau permisiunea să nu citez toate sursele cu care am discutat și documentele la care am avut acces. Parte din ele sunt publice, pot fi accesate de orice jurnalist, dar eu îmi doream să fac un interviu, așa că le consider o parte a documentării pentru acest moment. 

Iar timpul scurt pe care l-am petrecut în Serbia nu mi-a dat posibilitatea de a face ceva mai mult decât un reportaj.

Sebastian Ghiță nu a acceptat să-l înregistrez audio sau video, așa că nu-mi rămâne decât șansa acestui material, cu speranța că voi apuca să fac și primul interviu cu el. Ca dovadă a întâlnirii noastre, la plecare mi-a făcut un cadou cu autograf.

Ne-am întâlnit pe o stradă din Belgrad

Prima întâlnire cu Sebastian Ghiță a fost un mic șoc. Eram lângă un magazin central din Belgrad, îl așteptam și nici nu l-am recunoscut până când a ajuns lângă mine.

Era un cu totul alt om. Nu mă refer la înălțime, față sau caracteristici fizionomice, ci la întregul lui aspect. 

Este un cu totul alt Sebastian Ghiță decât cel pe care-l cunoscusem la București, umblă îmbrăcat doar în cămașă sau tricou negru, adidași, șapcă neagră. Avea și ochelari de vedere. 

Spuneam că m-a lăsat să-i fac o fotografie, așa că am încercat să vi-l descriu în cuvinte. Nu-mi dau seama dacă am transmis exact senzația pe care am avut-o, dar pentru mine a fost o apariție stranie. Între timp Antena 3 a difuzat imagini cu el, așa că misterul nu mai este mister...

Prima întâlnire dintre mine și Sebastian Ghiță a fost de fapt o plimbare lungă prin Belgrad. Am vorbit puțin la început, îl întrebam cum se simte, el mă mai întreba despre unul sau altul din țară. 

Nu prea știa ce s-a întâmplat în România, nu era la curent cu mare parte din serialul EvZ - Operațiunea “Noi suntem Statul!”, deși a fost unul din participanții la partidele de tenis de la T14 sau la chermezele de la K2. 

A fost extrem de precaut cu comunicațiile electronice, nu a intrat pe mail, nu a folosit Facebook-ul, iar telefonul pe care l-a folosit în aceea perioadă nu avea activate funcțiile de comunicare și localizare. Așa că nu prea știa ce se mai întâmplă prin țară.

Mărturisesc că în primul moment m-a nemulțumit, după care mi-am dat seama că se gândea la altele.

Restaurantul în care a fost reținut Ghiță

L-am rugat ca primul loc pe care-l vedem împreună să fie restaurantul în care a fost reținut. Am plecat pe jos, un drum lung, am traversat parcul central al orașului și am ajuns pe niște străduțe cu blocuri mici și case. 

Pe o stradă mică, un restaurant discret.

Mă așteptam la un restaurant somptuos, gen Casa di David...

Când colo, am intrat în cel pe care-l  vedeți în imagine. 

Dar despre cum a fugit din România, cum a fost arestat, ce a discutat cu cei de la SRI și cum a petrecut peste 40 de zile în închisoare, citiți mâine. De la ora 10.00.

(VA URMA)