O asociație a lansat, săptămâna trecută, o bombă: una din două conserve de ton din rafturile din România ar fi contaminată cu Cesiu 137. Tot ea acuză ANSVSA că nu face teste de radioactivitate. Când iei, însă, afirmațiile pas cu pas, se dovedesc a fi false. ANSVSA explică nu doar că face mii de teste anual, ci și câte a făcut exact pe blamatele conserve de pește.

APC Romania a iscat un scandal monstru la sfârșitul săptămânii trecute când a publicat un „studiu”, intitulat „Una din două conserve de ton are în compoziţie peşte contaminat cu Cesiu 137!”. Evident, când citești așa ceva, te gândești cu groază când ai cumpărat o conservă de ton ultima dată. Doar că amănuntele doboară ipoteza apocaliptică.

Studiu făcut strict pe bază de etichete

În primul rând, studiul în cauză, la fel ca toate făcute de APC România până acum, nu se bazează pe analize de laborator ale conținutului respectivelor conserve, așa cum am putea crede. El este realizat strict pe baza informațiilor trecute pe etichetele produselor de către producător și importator, el făcând parte dintr-o campanie care chiar asta intenționează: să ne învețe să citim etichetele! Deci, nu există o analiză de laborator care să arate că vreuna din cele 33 de conserve ar fi radioactivă. Aici, președintele APC România, Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, cadru universitar la Facultatea de Comerț a ASE București, explică, pentru EVZ, că proveniența peștelui e cea care ar justifica afirmația. Radioactivitatea, spune el, se trage de la accidentul nuclear de la centrala japoneză Fukushima, din 2011, un dezastru ecologic provocat de un tsunami. „Aceste elemente radioactive ele nu dispar într-un an, doi, dispar în sute de ani”, subliniază Stanciu care trage și concluzia: „toate conservele de pește fabricate în Indonezia, Filipine, Vietnam, în zonele alea megieșe accidentului nuclear, sunt cu pești contaminați cu elemente radioactive!”.

​

FOTO: Conf.univ.dr Costel Stanciu este cunoscut și pentru atitudinea vehementă anti-vaccinare pe care o are. În primăvară, când Legea vaccinării a fost în dezbatere publică, el spunea că de fapt actul normativ le face rău copiilor români și acuza statul că promovează vânzările de vaccinuri.

Statul care ne omoară

Apoi, ne îndrumă spre Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și de Siguranța Alimentelor (ANSVSA) pe care o acuză că nu face niciun test și că nu respectă nicio regulă alimentară a UE. „Reglementările valabile în Uniunea Europeană se aplică în țările dezvoltate, în România nu se aplică nicio reglementare! (...) Dumneavoastră prea aveți multă încredere în instituțiile statului, dar ele sunt moarte pentru consumatori!”. Drept urmare, am cerut ANSVSA să ne explice exact ce analize au făcut și pe ce.

7.381 de analize, 73 strict pe conserve de pește

„În 2016, au fost realizate 7.381 de determinări de laborator pentru decelarea prezenței sau a nivelului de contaminanți (pesticide, micotoxine, metale grele), din care 1.384 de probe din produse alimentare au fost analizate pentru determinarea reziduurilor de metale grele și 2.658 de probe pentru măsurarea nivelului de radioctivitate. Au fost analizate 73 de probe din conserve de peşte, urmărindu-se determinarea următorilor parametri: histamină, plumb, cadmiu, mercur, staniu, precum şi determinarea gradului de contaminare radioactivă cu Cs134 și Cs137. Până la această dată, rezultatele analizelor de laborator (...) infirmă existenţa unor produse alimentare sau furaje contaminate radioactiv”. Ba chiar ni se atrage atenția că zona dimprejurul Japoniei nu e singura vizată de controale pentru radioactivitate. Să ne aducem aminte că, la 26 aprilie 1986, a avut loc dezastrul nuclear mult mai aproape de noi decât japonezul Fukushima. La Cernobîl!

„În ceea ce privește măsurarea nivelului radioactivităţii unor produse alimentare, determinările se realizează în cadrul unui program de monitorizare permanentă, inclusiv al produselor agroalimentare cu provenienţa Japonia şi aria de pescuit Asia – Pacific (ca urmare a accidentului nuclear de la Fukushima) şi al importurilor de produse agroalimentare provenind din ţări care au fost expuse accidentului de la Cernobîl”, se arată în punctul oficial de vedere dat de ANSVSA. Interviul integral cu conf. univ. dr Costel Stanciul îi puteți citi pe www.evz.ro.

De două ori mai multe analize ca înainte de Fukushima

Ca să verificăm afirmațiile ANSVSA, am căutat asiduu în arhiva ei de comunicate. La 17.03.2011, când șeful de atunci al instituției, Radu Roatiș- Chețan, ne spunea: „Nu există nici un motiv de panică în privinţa unor ipotetice importuri de produse din Japonia contaminate radioactiv, pentru că specialiştii noştri de la frontiere şi din laboratoarele ANSVSA au situaţia sub control. Măsurarea nivelului radioactivităţii unor produse se realizează în mod curent, nu este nimic nou pentru specialiştii noştri”. Tot atunci aflam și că în 2010 s-au făcut 4.407 de analize de radioactiviotate pe produse alimentare de origine animală, non-animală și furaje”. De aproape două ori mai puțin decât se fac după Fukushima (7.381, anul trecut).

Incredibil! Conservele analizate, de fapt, nu sunt contaminate!

Un alt semn de întrebare ni-l ridică și faptul că reprezentanții APC România se mărginesc să ne spună doar din procente care e proveniența conservelor și nu specifică, cum n-au făcut- o de altfel la niciun studiu de până acum, produsul care ar trebui evitat, dacă chiar ar fi așa cum susțin ei. Ni se arată doar că cele 33 de produse analizate provin: 30% din Thailanda, 21% din Filipine, 15% din Spania, 6% din Ecuador, 6% din Cote D Ivoire, 3% din Bulgaria, 3% din Vietnam, 3% din Ghana, 3% din Seychelle, 3% din Mauritius, 3% din Grecia şi 3% din Italia. Adunate, Vietnam, Filipine și Thailanda (nu Indonezia cum tot spune în interviu Costel Stanciu) însumează 54%. Matematic, asta înseamnă că unul din două produse privine din Asia. Doar că, atunci când i-am atras atenția că în poza care însoțește studiul sunt și produse ale unor lanțuri multinaționale, președintele APC România a sărit imediat: „Stați puțin că alea din poză nu sunt cu elemente radioactive! Asta s-a înțeles, că cele din poză sunt?”.

Moment în care venim cu o întrebare retorică pentru autorii studiului: Cum ați ajuns la concluzia că una din două conserve de ton e radioactivă, dacă niciuna din cele pe care v-ați făcut studiul nu e, de fapt, contaminată?