Din 1944 până-n zilele noastre, apropierea sau îndepărtarea oficialilor români de Marele Urs de la Răsărit a fost tema predilectă a interesului american pentru aceste meleaguri.

Fie că vânau semne abia vizibile pentru cei neobișnuiți cu limbajul întortocheat al diplomaților fie că interpretau strigătele guturale ale conducătorilor noștri, obsesia americanilor a fost legătura dintre România și Rusia. Și când se chema Republica Populară România, Republica Socialistă România sau, simplu, România tot asta îi interesa, balanța relațiilor cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Federația Rusă, numiți-o cum vreți.

Un moment important în această spionare a legăturilor România-Rusia este considerat a fi 1968, când Nicolae Ceaușescu a condamnat invadarea Cehoslovaciei, dar documentele din arhivele cancelariilor arată că SUA vânau de mai mult timp semne ale unei eventuale ”îndepărtări” de ruși.

Imagine din timpul invaziei URSS în Cehoslovacia, 1968

Astăzi vă supun atenției un document din JFK Library and Museum, arhiva personalului de la Casa Albă din scurta perioadă când marea putere a fost condusă de legendarul John Fitzgerald Kennedy.

 

Bilețelul păstrat de o secretară

 

Documentul face parte din arhiva pusă la dispoziție de fosta secretară a lui John Fitzgerald Kennedy, Evelyn Lincoln.

Este arhiva din care am extras acum câteva zile o altă poveste, cea a unuia dintre puținii români (dacă nu chiar singurul, eu nu am mai găsit notițe despre altul, dar este posibil ca și fostul ministru de Externe și ambasador, George Macovescu, să fi ajuns la Casa Albă, JFK ajungând președinte în ianuarie 1961, iar Macovescu fiind retras în decembrie) care a dat mâna cu JFK în Biroul Oval.

E vorba de fostul guvernator al BNR și ambasador la Washington, Petre Bălăceanu.

Între hârtiile despre întâlnirea din 12 decembrie 1961 dintre Bălăceanu și Kennedy a fost amestecată și o notă prin care William Crawford cere o audiență la președintele Kennedy, în august 1963.

Conform protocolului, Departamentul de Stat îl informa pe președinte și asupra temelor pe care Crawford dorea să le abordeze.

 

Primul american care a vorbit în direct la TVR!

 

Redau nota păstrată de Miss Evelyn.

”Memorandum pentru Mr. George Bundy, Casa Albă.

Subiect: Apel al lui William A. Crawford pentru Președinte.

Ambasadorul William A. Crawford s-a întors din România și plănuiește să fie în Washington pentru consultări până pe 21 august 1963.

Ambasadorul Crawford s-a întâlnit ultima oară cu Președintele în decembrie 1961, înainte de plecarea sa în România. A fost în România din ianuarie 1962. În ultimele șase luni, el a fost martorul creșterii nemulțumirii românilor legat de poziția sovieticilor asupra CAER al evoluției unei poziții românești independente în cadrul blocului sovietic, în materie economică.

Ambasadorul ar dori să îi raporteze Președintelui asupra acestor evoluții pe scena românească și asupra unor semnale primite recent de el legate de eforturile părții române de a îmbunătăți relațiile SUA-România. (...)” Scrisoarea Departamentului de Stat și-a atins scopul, ambasadorul fiind primit la Casa Albă.

William Avery Crawford a fost (a murit în decembrie 2001) unul dintre primiii diplomați americani specializați, pe lângă relațiile cu Blocul Sovietic, în problemele legate de România. A fost șef al Legației americane și, după ce, în 1964, misiunile comune au fost ridicate la rang de ambasade, a devenit ambasadorul Statelor Unite la București.

În acei ani de relativă deschidere față de americani, conducătorul Republicii Populare România, Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut câteva gesturi considerate de frondă față de URSS, multe legate de activitatea lui Crawford. A discutat cu americanul o jumătate de oră, în privat, la o reuniune cu mai mulți diplomați și chiar i-a permis să se adreseze românilor prin intermediul Televiziunii Naționale! Televiziunea abia avea 8 ani și, chiar dacă azi suntem obișnuiți să-i vedem pe emisarii americani pe micile ecrane, atunci a fost o premieră est-europeană.

Discursul televizat a fost în 1964, când s-a semnat primul acord SUA-RPR.   Ce s-a ales de informațiile lui Crawford     Întâlnirea dintre Kennedy și Crawford a avut loc, în august 1963, și, într-un interviu din 1971, diplomatul avea să își amintească faptul că JFK i-a spus că vizitase România, în 1939, când avea doar 3 ani, în timpul unui tur european al tatălui său. Au stat pe aici doar două zile și președintele ținea minte doar că româncele erau foarte frumoase.

Informațiile primite nu i-au folosit deloc, câteva luni mai târziu, pe 22 noiembrie 1963, JFK fiind asasinat în Dallas, Texas.

Nici relațiile dintre Crawford și Dej nu au folosit. Dej moare în 1965, neterminând ”destalinizarea” României. Crawford avea să fie mutat imediat la Paris.