Cu 111 voturi pentru el și 55 de voturi pentru Crin Antonescu, Klaus Iohannis a fost desemnat candidat al PNL la prezidențiale. Crin Antonescu s-a arătat fericit de cele 55 de voturi primite. Dacă luăm în calcul și pe cei absenți, presupuși speriați la gîndul de a vota împotriva noului șef, putem spune că fostul președinte are motive să fie fericit. Partidul nu l-a alungat de tot. Admiratorii săi din presă, din politică și din electorat se întrec în a susține că dracu nu-i atît de negru.

Da, nu-i atît de negru, dar tot drac rămîne. Cu sau fără aceste voturi, din punct de vedere al realităților fără fard, e limpede:

Crin Antonescu, cel pe care anul trecut pe vremea asta, mulți îl vedeau deja viitorul președinte al României, a ieșit din joc.

Va urma confruntarea Klaus Iohannis- Cătălin Predoiu. Confruntare care e doar o glumă.

O glumă pe care o face PDL Vasile Blaga, grăbit să treacă la PNL prin șmecheria numită fuziune. Din nenorocire, în această mișcare de traseist, Vasile Blaga i-a cu el și PDL.

Prin urmare, Klaus Iohannis va fi candidatul Dreptei pe trei sferturi unite.

Iepurele lui Crin Antonescu s-a dovedit carnivor.

Duminică seara, la premiera TV pe care a  constituit-o analiza din Chioşc (nu cel de la Marienbad, cel din Găgeşti-Deal), făcută la Realitatea tv împreună cu Rareș Bogdan, a  venit vorba despre Klaus Iohannis sau, mai precis, despre rolul lui Klaus Iohannis, în dezastrul din destinul  politic al lui Crin Antonescu.

Am zis cam așa:

Eu n-o să-l votez în viaţa mea pe Klaus Iohannis. Nu votez un asemenea om. Da, știu din Istorie, că-n lupta pentru Putere nu există sentimente. Nu există duioșie, milă, nu există recunoștință, nu există loialitate. În judecarea politicienilor, eu păstrez criteriul minimei morale. Un președinte trebuie să aibă măcar cîteva  principii peste care să nu poată trece. Dacă nu le are, dacă pentru el, totul e permis, cine-mi spune că nu va proceda cu țara așa cum a procedat cu concurenții și adversarii săi politici?!

Să mă explic acum, în scris.

 Klaus Iohannis e un produs exclusiv al lui Crin Antonescu. Crin Antonescu l-a propulsat pe bolta politicii românești în 2009. După scrutin, Klaus Iohannis a dispărut de pe firmamentul marii politici. În februarie 2013, cînd PNL se afla la Putere, Crin Antonescu îl propulsează în funcția de prim- vicepreședinte al PNL, înființată special pentru Klaus Iohannis. Și iar  Klaus Iohannis dispare din marea politică. Prestația sa de locțiitor al lui Crin Antonescu se rezumă la niște mormăieli de la Sibiu. În primăvara lui 2014, Crin Antonescu îl readuce în prim plan, propunîndu-l ministru de Interne și vicepremier în Guvernul USL din partea PNL. Întreg tărăboiul stîrnit de această propunere evidențiază două realități:

1. Klaus Iohannis lasă impresia unui personaj mînuit de Crin Antonescu în bătălia cu Victor Ponta. Un soi de iepure al lui Crin Antonescu.
2. Klaus Iohannis cîștigă o notorietate uriașă.
3. Puțin a lipsit ca propunerea PNL să fie acceptată de Victor Ponta. Puțin a lipsit, așadar, ca Steaua Dreptei de azi să devină membru al Guvernului Ponta.

Cele trei demisii ale lui Crin Antonescu – din funcția de președinte al Senatului, din funcția de președinte al PNL și din cea de candidat al PNL la Președinție- s-au bazat pe loialitatea lui Klaus Iohannis. Sînt sigur că anunțul privind renunțarea la candidatură a fost socotit de Crin Antonescu drept un moment de relansare a candidaturii la prezidențiale. Principalul temei al acestei strategii îl constituia gîndul că, în PNL, el, Crin Antonescu, n-are concurent la candidatură. Ceilalți lideri se aflau sub autoritatea lui Crin Antonescu. În plus, aceștia se obișnuiseră atît de tare cu teza potrivit căreia doar Crin Antonescu ar putea candida și cîștiga, încît nici nu le trecea prin cap să-i ia locul lui Crin Antonescu după anunțul retragerii. Dar dacă în privința celorlalți lideri, Crin Antonescu mai putea avea vreo bănuială că i-ar rîvni locul la candidatură, în privința lui Klaus Iohannis era sigur că așa ceva nu se poate petrece:

1. Klaus Iohannis ajunsese președintele PNL peste noapte, grație lui Crin Antonescu, din postul de primar de Sibiu.
2. Klaus Iohannis era prea corect ca să-i tragă clapa lui Crin Antonescu.
3. Klaus Iohannis avea nevoie de ajutorul lui Crin Antonescu pentru a face față poverii numite proaspăta șefie a unui partid important al țării.

Bazat pe aceste presupuneri, luate din nefericire drept realități, Crin Antonescu și-a anunțat retragerea din cursa pentru Președinție, ferm convins că reveni ca urmare a cererilor venite dinspre tot partidul.

Din nefericire, Klaus Iohannis nu era cel pe care-l lua în calcul Crin Antonescu.

Era insul fără scrupule care acceptase în 2009 să fie plimbat prin fața națiunii mai ceva ca Moaștele Sfintei Paraschiva de către Coaliția politico- mediatică anti-Băsescu, aflată sub conducerea lui Dan Voiculescu. La vremea respectivă, am fost un critic ferm al lui Klaus Iohannis, pentru că acceptase mizerul rol de prapure al lui Dan Voiculescu. Au trecut de atunci cinci ani. Pînă acum Klaus Iohannis n-a binevoit să-și ceară scuze pentru rolul său de bulan PSD-ist împotriva Dreptei. Acum, vrea să fie candidatul Dreptei la Prezidențiale!

Se pune întrebarea:

Cînd le va trage clapa Klaus Iohannis și aliaților de acum?