Nu-l cunosc pe Horia Georgescu, azi un om în cătușe, ieri un atotputernic al clipei. Dacă nu mă înșel, am fost prezent la un talk-show avîndu-l pe el invitat. ANI, dar mai ales Horia Georgescu, au beneficiat de cîntările deontologilor și deontoloagelor din presa noastră independentă. Nu m-am numărat printre cei care au lustruit ANI și pe șeful Agenției. Așa cum nu m-am numărat și nu mă număr printre cei care închină pahare de șampanie în cinstea DNA și a Codruței Kovesi. De ce? Am explicat în numeroase rînduri.

Jurnalistul, presupus intelectual, pentru că are o meserie cerînd creier și nu călcîie, are misiunea de watchdog al instituțiilor de forță.

Dacă instituțiile de forță funcționează la turație maximă și, mai ales, corect, ziaristul nu se apucă să le cădelnițeze.

În definitiv, șefii și angajații instituțiilor de forță, de-aia încasează lefuri obeze, ca să-și facă datoria. E absurd să cînți pe cineva care-și face meseria în chip corect. Dacă îi elogiem pe procurori, pe ofițerii SRI, pe jandarmi și pe polițiști, pentru că muncesc și nu trag la aghioase în timpul orelor de program, de ce n-am scrie ode, ca pe vremuri, pentru mecanicii de locomotivă, forjorii, șoferii de autobuze și asistentele medicale care-și văd de treburi? Prin ce e mai eroină o procuroare de la DNA căreia i se aduce acuzatul în cătușe şi dosarul de la SRI gata făcut în libertate, decît asistenta medicală care schimbă clistirul?

Cînd instituțiile de forță o iau razna, peste tot în lumea civilizată jurnalistul ia apărarea cetățeanului în fața instituțiilor de forță.

Numai la noi s-a ajuns la năstrușnicia ca Grupul de Dialog Social, alcătuit din răposații intelectuali ai lui Traian Băsescu, să premieze pe Codruţa Kovesi pur şi simplu pentru că e şefa DNA. Aş fi înţeles să fie premiată dacă distinsa ar fi fost o procuroare de caz, care şi-a riscat viaţa pentru a putea vîrî de pe gratii o Grupare mafiotă. Dar așa, să premiezi în numele unei societăți de intelectuali o șefă care nu face altceva decît vine la program în schimbul unui salariu astronomic!

Acum însă, cînd Horia Georgescu e arestat preventiv pentru o faptă comisă înainte de a ajunge șeful ANI, corul pro-ANI a tăcut.

Se aud doar răcnetele celor care slugăresc pe Dan Voiculescu, în frunte cu Mircea Diaconu, care confirmă zicala că te poți duce la Bruxelles bou și să te întorci vacă.

Studiind perioada stalinistă a României, am fost surprins de un nărav despre care n-aș putea spune c-a fost  împrumutat, odată cu tancurile, de la poporul rus:

Năravul de a rescrie viața unui om în funcție de ce i se întîmpla în prezent.

Pînă la devierea din 1952, Vasile Luca era unul dintre eroii clasei muncitoare. După ce a pierdut bătălia cu Dej și a  fost alungat din Raiul nomeklaturist, s-a purces la rescrierea trecutului său în interesul prezentului. Aceeași presă – comunistă – care-l înfățișase ca pe un erou, îl denunța acum ca pe un bandit. La Plenara la care i s-au judecat devierile primul secretar de la Harghita l-a dat în gît că vîna pe teritoriul regiunii sale în timp ce oamenii muncii își dădeau viața pentru îndeplinirea Planului de Stat.

Horia Georgescu a fost pînă mai ieri un erou al luptei împotriva corupției. Îl egalau doar Daniel Morar pînă la plecarea de la DNA și după aceea Codruța Kovesi. De aceeași carte de vizită se bucura și Alina Bica. Acum eu am unele îndoieli în fecioria morală a Codruței Kovesi. Purtătorii de cuvînt ai Binomului SRI-DNA mă fac cu ou și cu oțet, pentru că nu iau poziție de drepți cînd scriu ilustrul nume. Și dacă și Codruța Kovesi va ajunge în cătușe? Nu de alta, dar și ea se bucură acum de imaginea de feciorie morală! Nu l-am criticat pe Horia Georgescu la vremea atotputerniciei sale. Sunt sigur că dacă aș fi făcut-o, deontologii și deontoloagele m-ar fi mînjit cu rujul de buze devenit lături.

Pe Horia Georgescu l-a înhățat DNA. Șefa unei instituții de forță care a știut cum să opteze în 16 noiembrie 2014 profită de asta și-l arestează pe un alt șef al unei instituții de forță.

După Alina Bica, șefa DNA, Codruța Kovesi, a mai înlăturat un concurent  din bătălia pentru putere mascată sub faldurile luptei împotriva corupției.

Ca și pe vremea comunismului, s-a trecut de îndată la rescrierea trecutului lui Horia Georgescu.

Numai e un erou al luptei împotriva corupției, e un corupt, un bandit care se opune arestării.

Din nenorocire, rescrierea trecutului vizează și activitatea sa la ANI. Horia Georgescu n-a fost încătușat  pentru activitatea sa ca șef al ANI, ci pentru o faptă comisă cu mult înainte. N-are importanță în republica noastră de muci și flegme. Horia Georgescu e constestat și ca șef al ANI.

Ba mai mult și mai grav, odată cu el sau, mai precis, prin el e contestată și activitatea ANI de sub conducerea lui.

S-a creat astfel periculuoasa tendință de a pune la îndoială activitatea ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu.

O tendință încurajată de sergenții majori mesianici din România lui 2015, care au pus gînd rău ANI din momentul în care a intentat proces primarului de Sibiu, pe care ei, sergenții majori mesianici, voiau să-l facă Imperatorul lor de paie. Eu cred însă că această încercare e nu numai periculoasă, dar și incorectă.

ANI a fost criticată de cei luați în vizor, inclusiv de fostul primar al Sibiului, pe numele său Klaus Iohannis, pentru ceea ce s-au numit exagerările în materie de incompatibilitate. După opinia mea, ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu a procedat corect și necesar în severitatea sa față de incompatibilitate.

Așa cum am scris, Jurnalul Elenei Udrea îl dezvăluie pe Horia Georgescu implicat în Bătălia pentru prezidențiale.

Nu știu dacă a fost așa.

Ceea ce știu sigur e că Horia Georgescu a procedat corect cerînd Înaltei Curți de Casație și Justiție să grăbească procesul de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis. La vremea respectivă am scris pe cristoiublog.ro că electoratul român nu poate intra în alegeri de importanța celor din 16 noiembrie 2014 fără a ști decizia Justiției în chestiunea dacă Klaus Iohannis era sau nu incompatibil:

„Am scris aici, pe blog, dar și în Evenimentul zilei, ca să nu mai spun că am vorbit de m-a durut gura și la Realitatea Tv, că alegătorii au interesul unei decizii în chestiunea Klaus Iohannis cît mai repede, pentru a vota în cunoștință de cauză. Altfel spus, indiferent dacă decizia e în favoarea sau defavoarea lui Klaus Iohannis, noi trebuie să știm asta.”

Recitindu-mi textele din campanie, bag seamă că mi se părea de-a dreptul suspect că procesul era amînat de Înalta Curte, mai precis de Livia Stanciu, președinta căreia Klaus Iohannis, ajuns Imperator,  i-a făcut cadou o vizită cu fanfară.

Acum, cînd știu că amînarea Procesului a fost urmarea unei Operațiuni puse la cale de Structuri, poziția lui Horia Georgescu mi se pare salutară.

Desigur, pentru c-a îndrăznit să fie corect, Imperatorul, sau mai precis Structurile, cele care fac mai nou la noi președinți, așa cum la Romani Garda Pretoriană făcea pe vremuri  Împărați, Horia Georgescu plătește cu încătușarea.

Din nenorocire plătește și ANI, dar mai ales plătește activitatea ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu.

Cazul lui Horia Georgescu îmi atrage atenția și ca scriitor, și, de ce nu?, ca om căruia experiența de viață i-a dat un anume scepticism melancolic în privința firii umane.

Ar fi fost imposibil să nu-mi atragă atenția un fapt, ivit din zona căreia i-am putea spune: Viața bate literatura.

E vorba de fratele lui Horia Georgescu, al cărui nume îmi scapă, și e bine că-mi scapă, pentru că e sănătos să nu-ți încarci memoria cu nume de lichele, pentru că atîrnă greu și te doare după aia capul.

La arestarea preventivă a lui Horia Georgescu, excepție făcînd cei de la Antena 3, loviți de isterii jubilative cînd e pus în cătușe altcineva decît Dan Voiculescu, nimeni n-a aplaudat.

Nimeni dintre străini.

Pentru că un apropiat al lui Horia Georgescu a aplaudat:

Fratele acestuia.

De cum a aflat vestea, fratele lui Horia Georgescu a dat buzna în haznaua lui Dan Voiculescu și a început să spună despre fratele lui lucruri înfricoșătoare.

Alături de frate, a fost tăvălit prin excrementele din gură ale acestei pocitanii morale și taică-său.

Că o pocitanie morală poate să aplaude că fratele a fost încătușat și să-și porcăiască tatăl în public, nu mă miră. Mă miră însă că Mihai Gâdea n-a avut nici o tresărire, deși, din cîte am aflat, se dă popă pe undeva prin București. Păi ce fel de popă ești, Mihai Gâdea, dacă n-ai nici o tresărire măcar de uimire la un asemenea păcat precum cel făcut de fratele lui Horia Georgescu?!

Istoria stalinismului îl consemnează pe pionierul Pavlik Morozov, cel care și-a denunțat tatăl ca fiind dușman de clasă. Drept urmare, tatăl a fost condamnat la moarte. Pe 3 septembrie 1932, un grup de țărani, în frunte cu unchiul băiatului de doar 14 ani, l-au omorît pe Pavlik Morozov. Au fost și ei condamnați la moarte.

Pionierul Pavlik Morozov își denunțase tatăl în numele luptei împotriva dușmanului de clasă.

Fratele lui Horia Georgescu îl depășește pe Pavlik Morozov.

El își denunță nu numai tatăl, dar și fratele.

Și asta în numele luptei împotriva corupției!