Rezultatele unui studiu asupra „experientelor aproape de moarte” Ce este constiinta?

Rezultatele unui studiu asupra „experientelor aproape de moarte” Ce este constiinta?

Exista viata dupa moarte? Ramane o forma de constiinta? Intrebari la care de obicei raspunsul este nu – o data cu moartea creierului dispare si constiinta. Totusi, rezultatele unui studiu stiintific efectuat de-a lungul anilor de catre un medic olandez asupra experientelor aproape de moarte, ne lasa cu o serie de intrebari asupra fenomenului numit constiinta.

Cardiologul olandez, Pim van Lommel, sustine ca, in urma studiilor efectuate de-a lungul multor ani, moartea nu este un sfarsit, ci doar o transformare. Daca nu ar veni de la un medic, aceste cuvinte ar putea fi considerate ca fiind aberatii sau generate de durerea celor care au pierdut pe cineva drag.

Pim van Lommel insa este insa un medic cardiolog si un om de stiinta care s-a aventurat in dificilul studiu al asa-numitei Near Death Experience (NDE) – experientea aproape de moarte, adica a ceea ce se intampla atunci cand o persoana ajunge in pragul mortii, reusind insa -  de cele mai multe ori cu ajutorul medicilor – sa se reintoarce in viata.

Se aud multe povesti cum ca cei care ar fi trait o astfel de experienta relateaza de calatorii in afara corpului, in care vad medicii si sala in care zace corpul lor, mai vad tunele luminoase si pe cei dragi care sunt morti. Van Lommel a realizat un studiu stiintific al fenomenului care a durat din 1988 pana in 1992 asupra a 344 de pacienti care in perioada respectiva s-au aflat cel putin o data aproape de moarte; este vorba despre pacienti care au avut un infarct grav, in urma caruia au fost readusi in viata prin reanimare. Van Lommel a stat de vorba cu aceste persoane, punandu-le o serie de intrebari in cadrul unui chestionar pe care l-a analizat tocmai pentru a defini elementele comune si eventualele experiente de tipul NDE.

Ne puteți urmări și pe Google News

Sa vedem care au fost rezultatele acestui studiu. 282 de pacienti (82%) nu au avut nici un fel de experiente de tip NDE, nu-si aminteau nimic din ceea ce s-a intamplat atata vreme cat erau inconstienti. 62 de pacienti (18%) au spus ca ar fi avut experiente de tip NDE. Dintre acestia 21 (6%) avusesera un episod de pre-moarte mai putin grav; 18 au avut un NDE moderata; 17 NDE destul de profunda iar 6 o pre-moarte foarte profunda si grava. Cei 62 de pacientii care au avut experiente NDE  vorbeau despre un tunel, peisaje celestiale sau intalnirea cu persoane dsparute. Circa o patrime dintre acestia relatau cum ca ar fi comunicat cu un fel de lumina; 13% si-au retrait viata iar 8% au relatat cum ca la un moment dat ar fi ajuns la un fel de frontiera. Interesant este faptul ca toti pacientii au spus ca nu le era frica de moarte.

Van Lomme a incercat sa gaseasca o explicatie la faptul ca doar anumiti pacienti relatau despre experiente NDE, cautand corelatii ale acestora cu diversi factori precum: tipul de medicamente pe care le luau sau durata pre-mortii; nu a fost insa descoperita nici o diferenta de acest gen. Experientele de NDE au avut loc, din cate sustine van Lommel, in timpul stopului cardiac, deci cand sangele nu circula in creier. Care este eci legatura intre constiinta si creier?

Majoritatea oamenilor de stiinta sunt convinsi ca nu exista constinta fara creier si ca moartea creierului duce inclusiv la disparitia constiintei. Van Lommel sustine cum ca studiile pe care le-a efectuat ar putea fi legate de existenta unei constiinte in afara creierului, ca un fel de unde electromagnetice care exista independent de radio sau telefonul celular. Constiinta ar exista dintotdeauna si, cu sau fara un corp, va continua sa existe – mai spune van Lommel. Rezultatele studiului de care v-am relatat au fost publicate in revista The Lancet si intr-o carte (Consciousness Beyond Life: The Science of the Near-Death Experience).

Cum este de asteptat, majoritatea oamenilor de stiinta nu sunt de acord cu concluziile lui van Lommel – ceea ce nu inseamna ca acest fenomen, experientele aproape de moarte, nu trebuie studiat in continuare.

 

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro