Opinii EVZ
Republica Moldova preia în premieră controlul frontierei de stat și blochează fi nanțarea separatismului nistrean | PULSUL PLANETEI
Ultima săptămână a adus schimbări importante la Chișinău unde se fac efotruri susținute pentru reintegrarea teritorială în varianta pe care și-o doresc autoritățile legitime ale Republicii Moldova.
Nu e vorba despre acțiuni agresive sau contondente, ci simple intrări în normalitate și exercitarea suveranității unui stat serios unde s-au încartiruit trupe nedorite ale unui stat străin, Federația Rusă, și unde mecanisme și scheme externe, dar și formule interne alimentează existența separatismului.
Prima schimbare majoră vizează direct bugetul regiunii separatiste, alimentat în cea mai mare măsură cu banii provenind din bugetul Republicii Moldova. Este vorba despre cumpărarea curentului electric de la Centrala electrică de la Cuciurgan hidro sau termo-pe gaz. Centrala a fost privatizată ilegal de către separatiști, printr- un lanț de intermediari, către firma RAO AES din Rusia, iar Republica Moldova achiziționa 80% din curentul electric de aici, în timp ce datoria la gaz se acumula în conturile Republicii Moldova, ca și în cazul altor agenți economici.
Republica Moldova a schimbat săptămâna trecută furnizorul. SA Energocom a semnat un contract cu întreprinderea DTEK Trading din Ucraina, care prevede livrarea curentului la preţul de 50,2 dolari pentru 1 MWH, renunțând la serviciile Centralei de la Cuciurgan din regiunea transnistreană, care a propus un preț mai scump. Unii experţi de la Chişinău au estimat că există riscul ca volumul de energie electrică importat din Ucraina să nu acopere necesităţile consumatorilor, însă premierul Pavel Filip a dat asigurări că schimbarea companiei de la care Republica Moldova va importa energie electrică nu va genera deficit de curent.
Această schimbare mai afectează un număr de jucători ai intermediarului care vindea energia electrică în Republica Moldova, acolo unde interesele erau împărțite între „oligarhi de stat” ruși, separatiști și anumiți potentați de la Chișinău, acolo unde și Președintele Igor Dodon pare să nu fi fost străin, afacerea montându-se atunci când era ministru al Economiei. Cert este că Republica Moldova, la nivel guvernamental, a decis să rupă pisica în două și să renunțe la întreținerea separatismului, dar și a schemelor ilegitime ce însemnau trădare de stat și invitau la corupție. Rezultatul a fost un mare urlet de la Moscova și Tiraspol al cărui leit-motiv a fost că Republica Moldova face mișcări anti-rusești.
Un al doilea gest, cel puțin la fel de important, a fost cel al înființării posturilor de grăniceri/vamă comune la frontiera între Ucraina și Republica Moldova, pe zona separatistă. Ucraina a realizat cât e de important subiectul, cuprins în cazul său și în acordurile de la Minsk, și a decis să probeze singură că o face pentru vecinul său, pentru a o putea impune ulterior Rusiei, la frontiera mutuală, cea controlată de ruși, pro-ruși și separatiști. Pasul este extrem de important, Republica Moldova ajungând să-și controleze frontiera de stat în premieră după 1991, atunci când a început conflictul de pe Nistru cu separatiștii pro-ruși și trupele ruse.
Și de această dată reacțiile au fost dure, venind de la Tiraspol, Moscova, dar și de la nivel european. Instalarea posturilor comune de control, act suveran al celor două state recunoscute, Republica Moldova și Ucraina, a determinat presiuni pentru ca documentul să fie discutat în formatul 5+2 care dă drept de veto și separatiștilor pro-ruși de la Tiraspol, și Moscovei. Presiunile sunt făcute de ambasadorul rus la OSCE, la Viena, dar și pe lângă președinția în exercițiu deținută de Austria.
Cele două măsuri reduc drastic resursele republicii separatist (din energie și contrabandă) și obligă fie la revenirea în cadrul acordurilor statale către Chișinău, fie achitarea unor sume mult mai importante de la buget de către Federația Rusă pentru menținerea regimului marionetă de la Tiraspol. Deja angajatorii și companiile locale sunt interesate de intrarea pe piața europeană, acolo unde se duc 65% din exporturi, dintre care mai mult decât în Rusia și Ucraina către România. Aceste pârghii economice importante și cooperarea direct interesată a Ucrainei cresc speranțele soluționării pașnice și în interesul autorităților legitime de la Chișinău a conflictului separatist, pentru o republicuță nerecunoscută nici de către Rusia care nu e sustenabilă și depinde strict de livrările de bani politici din partea Moscovei, și ea decavată în ultima vreme de multele operațiuni politice și militare externe.
Recomandările noastre
