Fără a se bucura de sprijinul unor antene, fără a fi un actor care vrea să facă politică, fără butaforii şi alte mezalianţe periculoase, Sebastian Bodu, la fel ca Arnold Schwarzenegger, spune “I’ll be back.”

Nu în “Terminator” ca agentul cyborg, ci în PNŢCD. După 20 de ani de rătăciri, după ce a deschis cu multă determinare dosarul „transferurilor” din fotbalul românesc, după ce a fost cel mai credibil şi mai performant şef al ANAF, după ce a iniţiat modificarea Directivei europeane privind supravegherea suplimentară a entităților financiare care aparțin unui conglomerat financiar, adoptată în plenul Parlamentului European, după ce la propunerea sa, forul de la Bruxelles a reglementat abuzul de piaţă şi tentativele unor corporaţii de a manipula piaţa, după ce a propus instituţiei europene reglementare pieţelor de risc, după ce la propunerea sa s-a modificat legislaţia europeană privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale şi registrele centrale de tranzacții şi alte încă 34 de propuneri de directive, majoritatea votate de europarlamentarii statelor membre, fiind un membru activ al Partidului Popular European, conducerea PDL nu l-a mai pus pe listele electorale. Astfel, Sebastian Bodu, deşi a strâns cele 100.000 de semnături pentru candidature sa ca independent, s-a întors de unde a plecat, în partidul lui Corneliu Coposu, primul care a propus, iniţiat şi a demarat procedurile de aderare la UE, în vremea când România cocheta cu Moscova, prin conducerea de stat fesenistă. Constănţeanului nu i se poate reproşa plecarea în partidul de atunci al lui Traian Băsescu pentru că PNŢCD, prima formaţiune politică afiliată la Uniunea Europeană Creştin Democrată, încă din 1987, în clandestinătate de către Corneliu Coposu, nu mai avea reprezentare parlamentară. Acum când partidul lui Maniu, Vaida Voevod, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu este în plin proces de reorganizare, graţie viziunii politice a lui Vlad Moisescu şi echipei din jurul primarului sectorului 1 al Bucureştiului, Andrei Chiliman, după congresul de succes din noiembrie 2013, cu obiective şi strategii clare de revenire, prin Sebastian Bodu are un vector credibil de imagine şi un personaj greu al PPE. Anunţul său privind acceptarea ofertei de a candida pe listele celui mai important şi de tradiţie partid creştin-democrat din România nu poate decât să dea aripi partidului în stare să renască din propria cenuşă. După atâta amatorism şi clientelism politic, în plină criză politică externă, singurul partid legitim să realizeze unirea cu Basarabia şi în cpndiţiile escaladării artificiale a problemei regiunii secuieşti, stavilă în calea tendinţelor expansioniste ale Budapestei, nu poate fi altul mai determinat, mai patriotic, mai deschis valorilor europene, decât partidul lui Maniu şi al lui Coposu. Reîntoarcerea lui Bodu e o răzbunare istorică, pentru tot ce a pătimit după anul 2000, partidul care a realizat Marea Unire de la 1918. E timpul ca veleitarismul, clientelismul şi nepotismul să fie amendat de români la urne. Alegerile din mai 2014 vor surprinde pe mulţi români prin creşterea spectaculoasă pe care o va înregistra PNŢCD. Cunoscând forţa brandului şi capacitatea organizatorică a echipei lui Andrei Chiliman sunt sigur că va reuşi performanţa obţinerii celor cinci procente. Românii s-au săturat de impostori şi de veleitari, de neveste sau amante puse pe liste. E timpul deşteptării. De ce să voteze listele concubinelor când pot vota lista lui partidului lui Coposu, singurul care a avut viziunea integrării în NATO şi a aderării la UE, în timpurile cele mai crâncene ale dominoului impus de cirptocomunişti, sulemeniţi în salvatori, care de fapt sunau la Moscova ca să spună “cine suntem şi ce vrem?” E timpul să nu mai risipim voturile. Sloganul din 1946 pare mai actual decât oricând. Români, la urne să le stricăm stabilimentul de curve!