Mitingul PSD de sîmbătă a fost privit în cel mai pur stil al presei românești postdecembriste: De pe pozițiile de chibiț și nu de ziarist. Împărțirea în două tabere n-a mai avut drept criteriu, ca altădată împărțirea în tabere politice, gen Putere-Opoziție, ci împărțirea în tabere pro și contra Binomului SRI-DNA.

Reamintesc faptul că, spre deosebire de optimiștii sinceri sau contracost din presă, eu nu cred în retragerea SRI în cazarmă. Cred că implicarea SRI în politică prin intermediul DNA a devenit mai subtilă, mai Intelligence decît în perioada anterioară, a implicării otova, milițienești. Mai abilă și, prin asta mai eficace și pe fondul muțeniei exemplare a lui Klaus Iohannis, care tace și face. Diversiuni, desigur.

Prin urmare, Mitingul a fost elogiat de presa anti-Binom și atacat de presa pro-Binom.

Și o tabără și cealaltă au greșit nu numai prin raportare la condiția de minimă obiectivitate a presei independente, dar și prin raportare la obiectivele de luptă. Presa care a elogiat Mitingul a contribuit la adîncirea satisfacției din conducerea PSD față de succesul acțiunii. Presa care a atacat Mitingul a făcut-o la nivel de glumițe ieftine pe Facebook sau, precum Pro Tv, cu un departament de publicistică TeFeList, apelînd la trișerii de telenovelă în genul cuconițelor care plîng la gîndul că PSD e condus de Liviu Dragnea și nu la gîndul că bărbatul le înșeală cu una mai chipoasă.

Așa cum am mai scris, Mitingul PSD a fost o acțiune de partid.

Ca orice acțiune de partid, el trebuie analizat din perspectiva scopurilor propuse și a măsurii în care aceste scopuri au fost îndeplinite.

Ce și-a propus conducerea PSD prin organizarea acestui miting monstru? Ne răspunde trecerea în revistă a etapelor prin care a trecut inițiativa unui miting de partid.

Dacă ar fi să credem întregii desfășurări a mitingului, obiectivul convocării a fost o demonstrație de forță, prin ieșirea în stradă împotriva abuzurilor comise de sistemul instituțiilor de forță în numele luptei împotriva corupției.

La început a fost cuvîntul – zice Textul sacru.

Parafrazînd, am putea spune că la început a fost mitingul. După aceea a venit tema Abuzurile.

Inițiativa unui miting bîntuie de mai mult timp intervențiile publice ale lui Liviu Dragnea.

Luni, 16 aprilie 2018, președintele PSD anunța, în finalul ședinței CExN, că partidul va organiza un miting pentru susținerea familiei tradiționale. Decis de cel mai important for de conducere colectivă a PSD, după Congres, mitingul urma să aibă loc în mai 2018.

Vorbim acum de concretizarea unei idei, a unei visări, prezente obsesiv pe parcursul lui 2017 în conștiința liderilor PSD. La protestele TeFeListe din Piața Victoriei, politicienii, dar și jurnaliștii talibani ai anti-Binom, un fel de TeFeLiști și ei prin Gîndirea care nu gîndește, ci execută, au cerut ca și PSD să organizeze contramitinguri la Cotroceni. Conducerea PSD a șovăit să ia o decizie. Rezultatul? Mitingurile-eșec din fața Palatului Cotroceni, indiscutabil mult sub nivelul de organizare a celor din Piața Victoriei. De mirare acest eșec, dacă ne gîndim că PSD a dovedit, prin manifestarea de sîmbătă seara, că poate scoate în stradă nu o mie, ci cîteva sute de mii de oameni.

Așadar, potrivit deciziei luate de CExN, mitingul de protest, cel cu care partidul de Guvernămînt ne-a amenințat pe tot parcursul anului 2017, era programat pentru mai și avea drept obiectiv sprijinirea familiei tradiționale.

Pe 28 mai 2018, sub puterea plîngerii penale a lui Ludovic Orban împotriva premierului Viorica Dăncilă, liderii PSD vorbesc de un miting pentru susținerea Guvernului Viorica Dăncilă. Cel puțin așa declara Gabriela Firea la România tv:

„Într-adevăr, organizăm pe data de 9 iunie un miting, atît la Bucureşti, de cea mai mare amploare. De asemenea, vor fi acţiuni similare în întreaga ţară pentru a ne exprima şi de această manieră, susţinerea pentru cabinetul Viorica Dăncilă, pentru implementarea măsurilor economice care sînt apreciate de români.”

Luni, 4 iunie 2018, o nouă ședință CExN aduce cu sine o nouă schimbare de obiectiv. Liviu Dragnea anunță în finalul ședinței:

„Este un miting organizat împotriva abuzurilor care se întîmplă în România de mult timp, este un miting împotriva faptului că democraţia şi statul de drept sînt puse serios sub semnul întrebării, ba putem spune şi mai dur că sunt afectate de cîţiva ani buni în România. Facem acest miting pentru a arăta că sîntem decişi să mergem pînă la capăt, pentru ca România să devină o ţară democratică, o ţară unde libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt respectate, aşa cum scrie şi în Constituţia României şi toate tratatele internaţionale pe care România le-a semnat.”

E limpede că inițiativa PSD a fost cea de a organiza un miting și nu un miting împotriva abuzurilor.

Ce s-a vrut să se demonstreze prin inițiativa organizării cu orice preț a unui miting?

Forța PSD de mobilizare a militanților la un singur semn. Din acest punct de vedere, Mitingul PSD a fost un succes. Oricît ar bîzîi TeFeLiștii din presă și din politică despre aducerea cu japca, despre cei veniți doar în excursie, nu e de ici de colea să aduci la București din toate colțurile țării sute de mii de oameni, cei mai mulți sculați cu noaptea-n cap, puși să călătorească ore întregi, să-i ții în Piață cîteva ore și mai ales să-i ții sub control riguros, astfel încît să nu cadă în capcana nici unei provocări. Nu numai prezența a peste 200.000 de oameni, dar și faptul că această incredibilă mobilizare de mijloace umane și materiale n-a avut nici o sincopă spun totul despre capacitatea PSD de a aduce la vot în chip disciplinat milioane de alegători.

Ce se desprinde din această demonstrație de forță?

Capacitatea PSD de a fi victorios în orice examen la urne, cum ar fi, de exemplu, un Referendum pentru demiterea lui Klaus Iohannis.

Succes deplin în materie de mobilizare, Mitingul a fost un eșec în materie de demonstrație a unei emoții colective pe cale de a exploda la nivelul PSD-istului de rînd.

Într-un alt editorial am trecut în revistă principalele aspecte ale eșecului de comunicare dintre tribună și sutele de mii de demonstranți din Piață.

Oamenii au venit, au respectat toate indicațiile, au făcut ce li s-a spus, dar n-au trăit o clipă emoția cerută de discursurile liderilor împotriva abuzurilor. S-a văzut limpede că, din varii motive, militanții și electoratul PSD nu vibrează de revoltă față de Statul Paralel, nu împărtășesc durerea liderilor de a se vedea cu drepturile civile încălcate, nu sînt îngrijorați că le sînt ascultate telefoanele.

Denunțarea abuzurilor care pun în primejdie statul de drept nu poate fi obiectivul unui miting de protest. Sînt o mie și unu de motive pentru care obiectivul mitingului de sîmbătă seara a intrat în conflict cu legile elementare ale psihologiei colective:

1. Pentru a trezi emoție, abuzurile trebuie să fie întruchipate de un personaj. Pentru adversarii PSD, Dușmanul e Liviu Dragnea. Un miting anti-PSD poate avea oricînd drept țintă pe Liviu Dragnea. În cazul abuzurilor față de care se protestează, cine e Dușmanul? Interlopul Portocală? Codruța Kovesi? Florian Coldea? Să fim serioși! Cum să faci peste o sută de mii de oameni să creadă că niște pițifelnici sînt dușmanii de temut ai PSD? Singurul care ar putea fi arătat cu degetul ca Dușman al PSD prin întruchiparea abuzurilor e Klaus Iohannis. Discursurile liderilor, dar mai ales al lui Liviu Dragnea, semnalează o mare grijă de a nu-l desemna pe Klaus Iohannis drept Dușman. Asta deși mulțimea a vibrat de ostilitate ori de cîte ori a venit vorba de Klaus Iohannis.

2. Abuzurile au fost comise în numele luptei împotriva corupției. Ele au fost și sînt justificate de o parte a electoratului sub semnul urii stîrnite de cei îmbogățiți peste noapte, automat considerați ca jefuitori ai averii naționale. Dintre toți românii, membrii și simpatizanții PSD sînt cei mai convinși că proprietatea e un furt, că nu există avere dobîndită postdecembrist în chip cinstit. Să crezi că acești oameni sînt sinceri în denunțarea prin miting a scoaterii în cătușe a corupților, în condamnarea cu cîntec a Elenei Udrea, presupune fie o naivitate, fie o demagogie.

3. Abuzurile sînt pedepsite și curmate prin acte ale justiției și ale administrației. PSD și ALDE sînt partide de Guvernămînt, beneficiind de o majoritate unică în postdecembrism. Ce a împiedicat și împiedică cele două partide să pună capăt abuzurilor pe cale juridică și administrativă? SRI? Majoritatea parlamentară poate vota demiterea directorului SRI. SIE? Majoritatea parlamentară poate ridica problema directorului civil de la SIE? Președintele? Majoritatea parlamentară poate proceda la suspendarea Președintelui.

În locul acestor acte posibile și necesare în cazul unui Partid care deține Puterea, liderii PSD pus la cale un miting de protest.

Fără a se gîndi o clipă că formulări abstracte precum Statul Paralel, Sistemul nu stîrnesc emoții nici la sesiunile Academiei, d-apoi într-o Piață cu sute de mii de simpli cetățeni.

Ce o fi fost în mintea Liderilor PSD cînd au înlocuit un miting împotriva unei întruchipări a Statului Paralel, care este Klaus Iohannis, cu un miting împotriva unei abstracțiuni?