Joi, 1 octombrie 2015, am comentat în Evenimentul zilei, sub titlul De ce s-a dus Klaus Iohannis la New York? Ca să-i ofere lui Carmen Iohannis prilejul de a se poza și cu Michelle Obama! isteria din presa de pe Dîmbovița stîrnită de vestea că, vezi Doamne! Barack Obama va vizita România la invitația lui Klaus Iohannis.
Cînd am citit știrea, m-am întrebat de îndată cînd și cum l-a invitat președintele nostru pe președintele american, dat fiind că pe parcursul popasului lui Klaus Iohannis în SUA nu s-a semnalat, nici măcar de către Dan Mihalache, responsabilul de la Cotroceni cu halucinațiile prezidențiale, vreo întîlnire oficială dintre al nostru și Stăpînul de la Casa Albă. Aflînd însă cum s-a ajuns la un asemenea fonfleu chiar și în ziarele zise quality, am scris în comentariul meu următoarele: „A venit apoi recepția dată de cuplul Obama pentru șefii de stat și de guvern prezenți la sesiune. Un moment strict protocolar, consumat de Traian Băsescu în 2005 (fără soție) și de Victor Ponta în 2014 (cu soție). Avînd în vedere că președintele american și soția trebuie să facă frumos la 125 de șefi de stat și de guvern, un invitat nu poate avea cu Barack Obama un alt schimb de replici decît cel marcat de clișeele unui moment de protocol dintre gazdă și oaspeți în dreptul ușii. Cu toate acestea, Klaus Iohannis a găsit de cuviință să mintă șmecherește presa română după sindrofie l-a invitat pe președintele american în România și că acesta a răspuns pozitiv. Ar fi o premieră mondială ca vizita unui președinte american într-o țară să se aranjeze într-o discuție gen pe scări. Bine că n-au aranjat-o la pisoar! Cu toate acestea presa din România a intrat în fibrilație dînd ca sigură vizita lui Barack Obama în România.”
Cînd scrisesem despre imposibilitatea ca invitația lui Klaus Iohannis să fi fost lansată în momentul zis și al facerii pozei, habar n-aveam cum se desfășoară tărășenia cu fotografiatul. Scrisesem chestia cu schimbul de replici în fața ușii din bun simț. Bun simț care-mi spunea că într-o împrejurare cum e cea a primirii unor oaspeți în pragul ușii, gazdele nu-și pot permite să angajeze discuții serioase cu invitații, mai ales cînd aceștia sunt mulți.
Citind cele scrise de mine, un martor ocular la această comedie care e poza făcută de cuplul prezidențial american la hotelul la care stau la New York cînd vin la Adunarea Generală, cu fiecare dintre cei 120 de șefi de delegații la Adunarea Generală ONU, mi-a relatat cum se desfășoară în realitate o astfel de ceremonie, prezentată în țările Lumii a treia și la noi, în România, ca un moment politic de excepție al președintelui aflat în vizită la ONU.
Momentul pozei se petrece la hotelul din New York la care au tras Președintele și Prima Doamnă. Anul acesta n-a mai fost Waldorf, deoarece hotelul a fost cumpărat de chinezi. Invitații lui Michelle și ai lui Barack Obama sunt strînși la un soi de bar, unde beau și mănîncă. Asta e, de fapt, recepția oferită de cuplul prezidențial. Fiecăruia i se dă un număr. La un moment dat, un ofițer de la Secret Service vine și strigă: Numărul 50 sau numărul 90! după cum au fost programați șefii de stat sau de guvern la trasul în poză cu cuplul prezidențial american. După ce verifică dacă într-adevăr cel cu numărul respectiv e chiar șeful de stat corespunzător tabelului, ofițerul îl ia pe purtătorul numărului și-l așează la coadă. Cînd purtătorul numărului mai are alte cîteva numere în față, apare un alt ofițer și verifică încă o dată dacă e vorba chiar de șeful de stat căruia îi vine rîndul la pozat. Cei doi – președintele și Prima doamnă – stau în picioare în fața unui paravan, dintre cele folosite pentru poza la minut la iarmaroacele noastre. Cînd a venit rîndul șefului de stat respectiv sau șefului de stat și soției sale, aduse de acasă tocmai pentru poza asta, aghiotantul strigă numele celui ajuns în fața cuplului. Cum s-ar putea ca președintele american să n-audă bine numele sau să nu-l pronunțe corespunzător, în fața lui pe o plasmă e trecut numele invitatului, funcția și țara, precum și felul în care se pronunță numele și țara. Cum îi vede pe cei doi, președintele american se prăbușește într-un rîs electoral american (cu toți dinții, ca să se vadă că-n SUA asistența medicală e deosebită și în domeniul stomatologiei), îi strigă Ce mai faci …? pe numele cel mic, tot americănește, aghiotantul îi ia pe cei doi invitați și-i răstignește rapid între președinte și nevastă-sa, fotograful Casei Albe, face țac-țac într-un ritm de mitralieră (sunt 120 de poze de tras într-o seară), aghiotantul îi ia pe cei doi pe sus și-i scoate din decor. Nu e timp nici să-ți tragi răsuflarea, d-apoi să-l mai inviți pe președintele american în țara ta!, în spatele tău mai așteaptă vreo sută de inși, și chiar dacă te-ai opune aghiotantului, tot n-ar avea rost să-l inviți pe președinte în țara ta, deoarece acesta nu știe pe loc, fără ajutorul consilierilor și al hărții, despre ce țară e vorba și ce relație are ea cu America, deoarece șefii de stat și de Guvern care se trag în poză sunt invitații ONU și nu ai Casei Albe.
La finele povestirii am simțit nevoia unei nedumeriri și a unei întrebări. Nedumerirea: Cum adică, după ce termină cu pozatul, cei doi Președintele și Prima doamnă, nu participă la recepția dată de ei? Nu! – mi s-a răspuns, recepția e aia dinainte de poză, cei doi au venit doar pentru momentul fotografiei. Întrebarea: Fac asta și rusul, chinezul, francezul, englezul, germanul? Nu! – mi s-a răspuns, ăștia n-au nevoie ca ai noștri să se laude la întoarcerea acasă că s-au pozat cu Stăpînii, deoarece pentru ei Președintele american și cucoana acestuia nu sunt Stăpîni, ci parteneri geopolitici.
Așadar, Klaus Iohannis a fost și el un număr la recepția care e de fapt un tras în poză la minut. Ce număr o fi fost președintele României?
Articol preluat de pe cristoiublog.ro.
Recomandările noastre
08:47 - Administrația Trump: primul test
