Povestea românului care l-a UIMIT pe Adolf Hitler și a stat în spate cu un mort, timp de șase ore, în Munții Tatra. A fondat Steaua și l-a antrenat pe Emeric Ienei, pe care îl compara cu Bănel

Povestea românului care l-a UIMIT pe Adolf Hitler și a stat în spate cu un mort, timp de șase ore, în Munții Tatra. A fondat Steaua și l-a antrenat pe Emeric Ienei, pe care îl compara cu Bănel

Ilie Savu a fost una dintre figurile legendare ale fotbalului românesc. General „pe bune”, fostul portar a făcut parte dintre membrii fondatori ai echipei de fotbal Steaua. L-a cunoscut pe Adolf Hitler, pe care l-a impresionat cu o detentă formidabilă și l-a antrenat pe Emeric Ienei, despre care spunea că nu avea talent, dar era muncitor.

Ilie Savu a fost una dintre figurile legendare ale clubului de fotbal Steaua, istorie vie a „militarilor”, până în 2010, atunci când a decedat la vârsta de 90 de ani. Ilie Savu a avut o viață fabuloasă, atât pe teren, acolo unde s-a remarcat ca portar, dar și în afara gazonului. În 2009, cu un an înainte de-a trece în neființă, „nea Ilie” a acordat un interviu memorabil pentru „Evenimentul zilei”. Avea 89 de ani și-și baza povestirile pe o memorie formidabilă, care îl ajutase să rețină amănuntele unor experiențe remarcabile. La acea vreme, Ilie Savu era cel mai în vârstă angajat al Ligii Profesioniste de Fotbal, conduse de Dumitru Dragomir.

Ilie Savu a contribuit la înființarea ASA (Asociația Sportivă a Armatei), devenită ulterior CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), apoi CCA (Casa Centrală a Armatei) și Steaua. „În 1946 m-au chemat la Bucureşti să ajut la înfiinţarea unui club după model sovietic. Eram ofiţer venit de pe front şi mă pregăteam de însurătoare, la Deva. Am refuzat. În două spătămâni mă însor. Dacă mă duc acolo, mă opresc ăia acolo. Dar m-am dus şi apoi m-am şi însurat”, povestea Savu. A fost portarul noii echipe, apoi a devenit antrenor. Printre elevii săi s-a numărat și Emerich Ienei, pe care fosta legendă a Stelei l-a comparat cu Bănel Nicoliță. „M-a întrebat odată Corneliu Mănescu: «De ce îl bagi pe Ienei, că dă numai pase cu latul?». I-am spus că era calul de bătaie din echipă, alerga şi pentru restul, precum Bănel acum".

Evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial l-au purtat pe Ilie Savu în Munții Tatra, acolo unde a avut parte de o experiență traumatizantă: „Era zăpadă de un metru şi noi n-aveam voie cu căciulă. Trebuia să purtăm o bască specifică vânătorilor de munte. Acolo l-au împuşcat pe un camarad, unul Țârlea. L-am văzut că mai mişcă în zăpadă şi m-am dus să-l iau. M-am camuflat cu un cearşaf alb. L-am cărat în spate vreo 30 de metri, dar am simţit ceva cald pe tâmplă. Îl împuşcaseră. Era sângele lui. Am stat sub el de la ora cinci până la unsprezece noaptea. Când am plecat, m-au împuşcat şi pe mine. Am şi acum o gaură în picior”, rememora fostul fotbalist.

Tânăr ofițer, la finalul anilor 30, Ilie Savu a avut ocazia să stea față în față cu Adolf Hitler, liderul regimului nazist. „Am făcut Şcoala Militară. După un an în România, mareşalul Ion Antonescu m-a trimis în Germania, să mă specializez în motorizate, tancuri. Am ajuns la Postdam. Când s-a organizat avansarea în grad a peste 200 de tineri de la acea şcoală, a venit şi Hitler. Eram prieten cu Jenicke, unul dintre membrii gărzilor de corp ale lui Hitler. Jenicke i-a spus atunci: Să vă prezint pe cel mai complet sportiv pe care l-am cunoscut!. Hitler m-a măsurat din priviri şi a întrebat: Ăsta care e cât mine de înalt?. Acolo erau o masă şi patru scaune. Am pus scaunele unul peste celălalt şi am sărit peste ele. De mult săream 1,74 metri, deşi aveam doar 1,72 metri. Aveam o detentă fantastică", rememora Savu întâlnirea cu Hitler. Generalul Ilie Savu a decedat în 2010, la vârsta de 90 de ani.  

Ne puteți urmări și pe Google News