Povestea românului care a trăit 148 de ani - Maftei Pop din Osoi

Povestea românului care a trăit 148 de ani - Maftei Pop din Osoi

Cazul bărbatului născut în Valea Loznii (Sălaj), în 1804, și decedat într-un sătuc aflat la 50 de kilometri de Cluj, în 1952, i-a uimit pe Ana Aslan și I. C. Parhon, părinții geriatriei

Moș Maștei, cum era cunoscut de ardelenii din Osoi, e încă viu pe ulițele micuței așezări clujene. Bătrânii satului povestesc și acum, în serile troienite de iarnă, despre nemuritorul lor, ațâțând flăcăruia legendei, purtând-o mai departe în timp prin fiii și nepoții lor. „Ce, fă, vrei să trăiești cât Maștei?”, se alintă babele în ușa bisericii din lemn, pe care doar ce-au ieșit, în crucea duminicii, nu înainte de a plăti popii pentru veșnica pomenire a lui Maștei.

Viața celui mai longeviv român și, poate, a celui mai bătrân om de pe Pământ, s-a înfiripat în Sălaj, pe Valea Loznii. De acolo și-a început colindul în lume Maftei Pop, pentru a se identifica miraculos cu întreaga istorie modernă a țărișoarelor noastre. Mai puriu decât Avram Iancu, poate de-un leat cu Tudor Vladimirescu, Maftei îi putea fi nene pașoptistului Nicolae Bălcescu. Sărise bine de sută când s-a înfăptuit Marea Unire, dar asta nu l-a împiedicat să prindă și cele Două Mari Războaie sau încolăcirea comuniștilor pe grumazul României.

Ne puteți urmări și pe Google News

FOTO:Acesta este „actul de moarte” al lui Maftei Pop, bărbatul considerat cel mai longeviv român

Marele păcat: a omorât un copil?

Potrivit propriilor mărturisiri făcute la ceas de taină osoienilor, Moș Maștei ar fi părăsit plaiurile natale după ce, accidental, ar fi omorât, dintr-o singură lovitură, un copil care-l necăjise pe când își păzea liniștit vitele, la pășune. A hoinărit apoi prin Ardeal până ce, la 40 de ani, s-a oploșit la Osoi, încântător cătun, învelit în livezi de pruni și meri, sumețite pe dealurile înflorite ale Clujului. Copleșit de greul păcat, Maftei nu s-a însurat niciodată. N-a făcut copii și nici n-a ridicat casă. Trăia din munca de zi cu zi, trudă grea, la pădure, la căratul lemn e l o r . Își potolea foamea cu ce-l miluiau oamenii, un pumn de mălai, poame uscate și-un ulcior cu lapte acru. Nu refuza un țoi cu țuică și, când avea, fuma lulea. Dormea sub cerul liber, doar iarna se adăpostea în vreo șură, încălzinduse pe lângă animale. Se purta precum flăcăii, cu cămeșă lungă, albă, desfăcută la gât, încălțat în ceoareci. Puternic ca un urs, Moș Maștei nu s-a îmbolnăvit niciodată, iar la 120 de ani încă mai căra în spinare drugi lungi de zece metri, pe distanțe de trei, patru kilometri. Era un om singuratic, cutreiera pădurile și fânețele fără soț. Hărnicia, sinceritatea și respectul arătat ocrotitorilor osoieni i-au determinat pe săteni să-l îndrăgească. Apoi să-l iubească, să-l transforme în emblema lor, cu care se mândresc și astăzi. Moș Maștei s-a stins într-o zi de 15 martie, anul 1952, la vârsta de 148 de ani. O atestă „actul de moarte”. Povestea lui, însă, curge și acum limpede în albia tulbure a zilelor noastre.

De ce n-au mediatizat comuniștii cazul

Chiar în anul morţii lui Maftei a fost înfiinţat în România, la iniţiativa profesorului Ana Aslan, primul institut de studiere a longevităţii din lume. Se spune că s-a evitat mediatizarea cazului Pop tocmai pentru a nu ridica o ștechetă atât de înaltă nounăscutului institut.

Apare în cartea lui Parhon

Longevitatea lui Maftei Pop a atras atenția oamenilor de știință din acele vremuri. Prima care s-a sesizat a fost Ana Aslan, care i-a studiat atent cazul. Imediat după trecerea lui Maștei la cele veșnice, savantul I. C. Parhon a preluat observațiile Anei Aslan în lucrarea sa - „Biologia vârstelor. Cercetări clinice şi experimentale”. Iată ce nota distinsul cercetător despre „nemuritorul” din Osoi: „Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen. Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă, pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi, în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani, încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri, de la 2-3 kilometri. Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”.

Secretul „tinereții fără bătrânețe”

Atât Ana Aslan, cât și I. C. Parhon au pus pe seama alimentației ușoare, a lipsei grijilor, a climatului favorabil, dar și a genelor foarte bune longevitatea nemaipomenită a lui Pop. De altfel, în urma cercetărilor întreprinse de academicianul I. C. Parhon s-a constatat că sora lui Maftei a trăit 102 ani, iar mama acestora - 110 ani!