Editura Evenimentul si Capital

Povestea cutremurătoare a plutonierului Ionuț Butoi, campionul în scaun cu rotile care țintește o medalie la Jocurile Paralimpice „Invictus”

Ionuț Butoi, împreună cu Costi Slăniceanu la plecarea spre Canada
Autor: | | 0 Comentarii | 1282 Vizualizari

România participă, în premieră, la competiția rezervată militarilor răniți în teatrele de operații. La această a treia ediție, a cărei festivitate de deschidere a fost oficiată sâmbătă, la Toronto, țara noastră este reprezentată de 15 sportivi, printre care și eroul Ionuț Butoi.

Ionuț Butoi, plutonier în cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” din Câmpulung, este un exemplu că orice viață poate fi luată de la capăt și trăită cu pasiune. Doar pentru a te bucura de ea! Și asta, cu toate că pe 31 august 2008, la câteva zile după ce împlinise 30 de ani, a fost grav rănit în Afganistan, în urma unei explozii, care aproape a pulverizat transportorul amfibiu în care era. Atunci și-a pierdut comandantul, pe Dragoș Alexandrescu, dar și posibilitatea de-a mai merge vreodată. Fiind obligat să rămână țintuit într-un scaun cu rotile. „Acum nouă ani m-am născut a doua oară! Vă spun sincer că nu am nici un regret, singurul este că am pierdut oameni minunați din viața mea: Dragoș, tata, bunicul! Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat putere să merg mai departe și că viața trebuie trăită așa cum este”, mărturisește Ionuț Butoi, membru de onoare al Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Dimitrie”.

Lider național la tir cu arcul

Militarul erou a învățat că trebuie să găsească altă cheie pentru a desfereca lacă- tul fericirii. Așa s-a apucat de înot, dar și de tras cu arcul. Iar satisfacțiile unui alt gen de competiție în lupta cu deznădejdea, nu au întârziat să apară… Acum două săptămâni, Ionuț Butoi a devenit campion național la tir cu arcul și acum se află la Toronto, că să cucerească un alt trofeu. „Dedic această medalie domnului Cpt. Jianu Florin, tată- lui meu decedat, camaradului meu ucis Dragoș Alexandrescu și familiei male! Mulțumesc din suflet pentru sprijin CSA Steaua, Asociației Povestașii, antrenorului Aurel Robu și tuturor camarazilor care m-au susținut”, spunea proaspătul campion.

„Am simțit că se opreşte lumea în loc!”

Florin Jianu, cel căruia Ionuț Butoi îi dedică titlul național, rememorează cu emoție: „În ianuarie 2009, eram toți pe platou, la noi, la Câmpulung. Se terminase, eram acasă, iar în fața noastră ne zâmbeau părinți, copii, logodnice, prieteni… După mai mult de 6 luni, eram aproape toți acasă! Din păcate, venise mai devreme Dragoş Alexandrescu, cernind un oraş întreg, lăsând în inimile noastre un gol imens, sacrificiul lui responsabilizându-ne mai mult decât ar fi putut să o facă orice altceva. Mai erau câteva minute şi începea ceremonialul de încheiere a misiunii”. Actualul căpitan nu poate uita momentul în care „uitându-mă la fețele fericite ce ne admirau, am tresărit brusc, uimit de un ropot spontan de aplauze. Întreg batalionul aplauda. Am privit spre colțul platoului, de unde un militar echipat în aceeaşi ținută cu noi se îndrepta în scaun cu rotile către tribună. Era Ionuț Butoi. Nu m-am putut uita în ochii celor din stânga mea, dar din ritmul respirației lor ştiam că au pierdut sau sunt gata să piardă lupta cu lacrimile. Ionuț o pierduse şi plângea în hohote. Plângea pentru că ştia că locul lui nu era acolo, lângă oficialități, ci în formație, în stânga comandantului său, Dragoş Alexandrescu!”. După ce au devenit prieteni, înaintea marelui eveniment sportiv, căpitanul conchide: „Îți ordon să fii fericit şi să ne arăți mereu să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat în viață, că noi uităm, mult prea des!”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate