Editura Evenimentul si Capital

Cine este frumoasa actriță care în copilărie visa să devină măcelar?

Ada Galeș
Autor: | | 3 Comentarii | 3501 Vizualizari

Ada Galeș este o zvârlugă de fată. Sus, pe scenă, te pironește cu mirările ei armonios închegate. Jos, printre noi, te învăluie în exuberanță, risipindu-se și adunându-se, instantaneu, în sclipiri repezi de aripi

Scrutând dincolo de Premiul UNITER pentru debut, pentru că fata-zvârlugă își joacă talentul pe degete, se ghicesc fibrele intime ale omului Ada Galeș. Sau: despuiat de măști și de adevăruri la îndemână, se conturează un suflet deschis ochilor deprinși să vadă și să citească.

„Undeva în mintea mea, România arată ca un adolescent ce se pregătește să devină și tot așteptăm cu toții momentul maturizării. Invariabil, toate trec, așa că mai devreme sau mai târziu, tot o să se ajungă la o împlinire a valorilor, a dezvoltării, a încrederii și a bunului mers. Poate că sunt eu o ființă utopică, dar din respectul pe care îl port limbii, naturii din interiorul graniței (pentru care nu avem niciun merit și pe care ar trebui să o protejăm, nu să o exploatăm), oamenilor-oameni, cred că avem potențial”, crede Ada, actriță „adoptată” de Ion Caramitru la Teatrul Național după un război al moralității purtat de domnișoara Galeș la Brașov, locul din care a năzuit spre lumina tulbure a Bucureștilor.

Rândurile de mai jos spun, așadar, povestea unei tinere actrițe din România zilelor noastre. Sau: urmează povestea unei tinere Românii, împărtășită cu inima de o actriță din zilele noastre.

Teatrul de stat, teatrul particular. Despre independență

Care sunt, în opinia Adei Galeș, diferențele dintre teatrul de stat și cel particular? „Diferențele între teatrul de stat și cel independent, particular, privat, comercial, social, documentar, educațional etc. ar trebui să se facă pe fond. În funcție de content-ul artistic pe care îl propune fiecare spectacol în parte. Doar pentru că nu ești subvenționat de către stat nu înseamnă că faci teatru independent. Independentul e independent și prin viziunea propusă, alegerea textelor și a temelor dezbătute. Din păcate se face o distincție superficială doar la nivel financiar”, apreciază Ada Galeș.

Nuanțe

În continuare, aprofundând: „Teatrul independent nu este și independent financiar pur și simplu și sunt unul dintre oamenii care speră că teatrul care nu este teatru de stat nu va mai fi privit ca teatru sărac (fără sa fac nicio aluzie la Grotowski) sau ca o opțiune când nu ai loc sau nu vrei să lucrezi într-un teatru de stat (cu toate că respect alegerile fiecăruia și le consider valabile, însă văd arta ca pe o căutare a întregii lumi de creatori, care nu lucrează împotrivă și pentru a descoperi diverse „forme noi”), ci ca un mediu susținut în care artiștii să-și manifeste liber anumite căutări și opțiuni estetice. Mi-ar plăcea să văd iz de căutări independente și în teatru de stat și cred și că se poate întâmpla asta”.

O pledoarie pentru introducerea teatrului în programa școlară

Rănile adânci din Educație (degringolada din școli cauzată de lipsa manualelor, analfabetismul funcțional în rândul tinerilor etc) afectează direct și domeniul Culturii, în particular și teatrul. Cum crede Ada că s-a ajuns aici? Există soluții pentru redresarea acestei situații dramatice? „Voi încerca să nu judec și voi alege să spun că e nevoie de o investiție imensă în educație și cultură. Cred că ar fi utilă anexarea școlilor pe lângă teatre, ca să existe un public care să poate fi format în timp și cred că ar trebui să existe producții adecvate, documentate, aplecate către publicul tânăr din 2017. În cazul în care va crește nivelul spectatorilor și nivelul conversației dintre artiști și auditoriu, cred că va crește și calitatea spectacolelor”, apreciază domnișoara Galeș. „De asemenea, introducerea teatrului în programa școlară ar fi utilă, pentru a putea beneficia de felul în care arta actorului ne ajută în conștientizarea emoțiilor și dobândirea multor aptitudini necesare individului, indiferent de profesia pe care o va urma. Sunt trainer și îmi doresc să lucrez cu copiii și cu adolescenții pentru că îmi dau seama cât de mult îi poate dezvolta implicarea în activități teatrale. Este una dintre credințele mele artistice, să pot să contribui în orice fel la educație”, crede Ada.

În căutarea dragostei

Ce este dragostea? Răspunsul Adei este turnat, elegant, în versuri:

„Te iubesc ca pe un arțar.

Înrădăcinat, scăldat de soare.

Mă bucur de frumusețea ta, pentru că nu îmi aparține

Dar eu sunt aici pentru că tu

Nu poți exista fără privirea mea

Te întinzi ajutat de vânt să mă mângâi cu frunzele.

Nu trebuie să te întinzi prea mult.

am și eu mâini care să vină în întâmpinarea ta,

am și eu ochi care să îți rodească poamele.

Am și eu frici care vor tăia din tine.

Nu-ți fie teamă de durerea mea.

Voi fi o turturică ușoară pentru crengile tale.

fă-mi loc în pământul din jurul tău”.

Explicațiile acestui remarcabil fior poetic sunt uluitor de sincere: „Asta am scris acum vreo trei ani, nici nu știu dacă are legătură cu iubirea sau mai degrabă cu o după-masă în care îmi plăcea cum bate vântul. Mă bucur de întrebarea asta pentru că îmi confirmă că sunt într-o căutare și că rămân punându-mi întrebări despre iubire vs îndrăgostire, despre cât e proiecție și cât e realitate. Cred că dragostea se împlinește în momentul în care sunt doi parteneri dispuși să plece la drum împreună, în același timp, în aceeași direcție, înarmați cu mult umor și generozitate”.

„Râsul e liniștea că nu suntem perfecți, surpriza de a ne lăsa vulnerabili și bucuria de a ne da seama că nu suntem centrul universului și că nu se învârte nimic în jurul nostru”, Ada Galeș, actriță

Admirația pentru verticală

La sfârșitul anului trecut, Ada Galeș a fost concediată, abuziv, de la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov. Motivul? A protestat, alături de mai mulți angajați, împotriva unor examene trucate pentru postul de director. Ce-a însemnat acea experiență pentru tânăra actriță și în ce stadiu se află acum „ostilitățile”? „După un an de la începerea conflictului de la Brașov, pot să încep prin a-ți spune că m-a maturizat și m-a ajutat să-mi respect valorile, credința în dreptate și că mă admir, absolut modest, că am rămas verticală. În același timp, nu pot să nu adaug că a fost unul dintre cele mai dureroase povești pe care le-am trăit. Nedreptatea doare cel mai tare. În momentul acesta, patru dintre colegii mei au câștigat prima etapă a procesului, al meu desfășurându-se chiar în perioada aceasta. Știu că vom câștiga și poate peste ani ne vom da seama dacă prețul, gastrita, atacurile de panică pe care le-am trăit au meritat sau nu. Înclin să cred că pentru mine, da”.

De la actor la artist

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X