Moțiunea de cenzură depusă de PNL a avut un singur scop: să consolideze guvernarea Ponta.
Să oblige PSD și UNPR să reconfirme sprijinul pentru acest Executiv, astfel încât liberalii să nu se trezească în neplăcuta situație de la Primăria Capitalei, unde au fugit rupând pământul de interimatul post- Oprescu. PNL nu vrea să ajungă la guvernare înainte de alegerile locale și parlamentare. Oferta formațiunii conduse de Alina Gorghiu și Vasile Blaga este, în acest moment, extrem de subțire. Opoziția pe care au avut-o – ei și președintele Klaus Iohannis - la reducerea taxelor și impozitelor a compromis în mare măsură asocierea lor cu „liberalismul”. Singurul mare avantaj competitiv este să se compare cu un Victor Ponta urmărit penal pentru fapte de corupție și care nu se dă dus de la Palatul Victoria. Dacă Ponta dispare din peisajul politic, liberalii vor fi în situația unei Antene 3 fără Traian Băsescu.
Moțiunea de cenzură a fost gândită astfel încât să fie un simplu foc de artificii. Dacă liderii liberali doreau ca ea să treacă, negociau la firul ierbii cu parlamentarii PSD și UNPR frustrați, nebăgați în seamă și fără șanse de a mai prinde un loc în 2016. Erau destui. În schimb, PNL a jucat la două capete cu UNPR: un grup, în frunte cu Cătălin Predoiu, lansa apeluri disperate către acest partid, altul, din care făcea parte Ludovic Orban, dădea semnale că Gabriel Oprea nu este dorit într-o alianță cu liberalii. De ce să fi schimbat UNPR tabăra? Aceeași ofertă, deloc subtilă, a mers către Liviu Dragnea. PSD se îndreaptă spre un congres, cum să își permită Dragnea să scoată partidul de la guvernare, înainte de a fi ales oficial președinte al partidului? Și, chiar și după congres, nu cred că PSD va fi interesat să-și dea jos propriul Executiv.
Spre deosebire de PSD, care nu are concurență pe stânga, liberalii se tem de formațiunile de dreapta, care le iau din electorat. Inițial, PNL a încercat să rezolve această problemă, înțelegându-se cu PSD asupra unor legi electorale, care pun nenumărate bariere în calea independenților și a partidelor mici. Votul prin corespondență este îngropat, după opinia mea, și pentru că diaspora – tradițional anti- PSD – este tot mai nervoasă de ceea ce se întâmplă în regimul Iohannis- Ponta. Sondajele de opinie care apar acum arată un PNL la 42%, dar liderii partidului știu că stau pe nisipuri mișcătoare. Sunt cel puțin două structuri de dreapta care amenință acest rezultat: PMP și M10. Dacă liderii celor două formațiuni nu vor repeta greșeala din 2014, când și-au consumat energia atacându-se, liberalii vor începe să aibă probleme în zona publicului de dreapta. În consecință, încearcă să susțină că ei sunt utili în lupta cu PSD-ul. Știu că, în general, există o opinie destul de disprețuitoare despre memoria electoratului românesc. Totuși, nu cred că acesta va uita înțelegerile PSDPNL din ultimele luni. Ordonanța prin care s-au majorat cu aproape 350% indemnizațiile președintelui României, a premierului și a altor 67 de super-demnitari, ilustrează perfect tipul de consens din regimul Iohannis- Ponta.
Spectacolul moțiunii de cenzură a fost însă ieftin și previzibil, așa că PNL, dincolo de consolidarea lui Ponta, își distruge propria credibilitate. Imaginea lui Cătălin Predoiu, stând scârbit în ploaie, în timp ce un lacheu îi ține umbrela, mi se pare relevantă pentru întregul eșec al acestei acțiuni politice. Realitatea este că nomenklatura PNL nu se poate desprinde de marele USL. Gândesc la fel, au acționat împreună... Anii lungi în care, într-un fel sau altul, s-au așezat fie în trena lui Geoană, fie a lui Ponta, au pesedizat PNL în profunzimea sa.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
