Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României împlineşte astăzi 64 de ani. Cel de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, fiind al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul, în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obţine Diploma de licenţă în teologie. În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg (Franţa, 1976-1978) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Romano-Catolică (Germania, 1978-1980).

La data de 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: "Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité". Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București sub următorul titlu: "Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală." În urma examenului oral și a susținerii tezei, drd. Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979), Conferința studenților creștini de la Wellesley - S.U.A. (1979) și la Conferința ecumenică de la Cambridge Boston, S.U.A. (1979), ambele cu tema “Credința, știința, viitorul", Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine de azi de la mănăstirea Valomo - Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică "Iisus Hristos – Viața lumii" de la Niederaltaich - Germania 1982); Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.

De-a lungul timpului a primit numeroase distincții și titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder ( Germania, 1998); Medalia Comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" și Ordinul "Serviciul Credincios" în rang de Mare Cruce acordat de către Președinția României (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlina, în 2002, de Fundația Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universității Dunărea de Jos (Galați, 2003).

De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - SUA, (2003); Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași(2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj. De asemenea, este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003). Prea Fericirea Sa a participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale, aducând contribuții importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor întruniri.

Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a publicat peste 500 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colective din străinătate. Patriarhul Daniel este și autorul unor cărți teologice de o importanță deosebită. La data de 30 septembrie 2007, Președintele României i-a conferit Ordinul Național "Steaua României" în grad de Mare Cruce, ca o încununare a tuturor contribuțiilor sale. În anul 2007 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

A intrat în călugărie la data de 6 august 1987 la Mănăstirea Sihastria cu numele Daniel, avându-l ca naş de calugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. În ziua de 15 august 1987, cu ocazia hramului Mănăstirii Putna a fost hirotonit ieromonah de către Patriarhul Teoctist. La 16 octombrie 1988, cu prilejul resfinţirii Mănăstirii Sihastria, Preafericitul Părinte Teoctist i-a acordat rangul de protosinghel, iar mai târziu pe cel de arhimandrit.

În anii următori a înfiinţat mai multe seminarii teologice liceale: Mănăstirea Agapia (1991), Botoşani (1992), Dorohoi (1993), Iaşi (1995), Piatra Neamţ (1996) şi şcoli teologice sanitare post-liceale la Piatra Neamţ (1993) şi Iaşi (1994); de asemenea a creat mai multe instituţii cu profil cultural, între care: Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ” în Mănăstirea Neamţ(1993), Centrul mitropolitan de cercetări T.A.B.O.R. (1994), Centrul cultural-pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” de la Durău (1995), Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae” din Iaşi (1995), Institutul cultural-misionar „Trinitas” (editura, tipografie şi radio) de la Mănăstirea Golia din Iaşi(1997), Centrul de conservare şi restaurare a patrimoniului religios „Resurrectio” (1998), toate înzestrate cu clădiri noi, moderne, cu aparatură corespunzătoare.

Dintre activităţile liturgice şi misionare naţionale şi internaţionale în calitate de Intâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, menţionăm:

- Aducerea moaştelor unor sfinţi la Bucureşti (2008 - moaştele Sfântului Apostol Pavel, Veria - Grecia; 2008 - moaştele Sfântului Şofronie, Patriarhul Constantinopolului, Corint- Grecia; 2009 - moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, din patrimoniul Sf. Sinod al Greciei - Atena; 2010 - fragment din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, Mitropolia de Drama - Grecia; 2011 - Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Mitropolia de Patras - Grecia; 2012 - moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli, Eghina - Grecia; 2013 - moaştele Sfinţilor şi Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana - Cipru; 2013 – Icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, care conţine fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei Elena, şi icoana istorică a Sfaântului Constantin cel Mare, aduse din Mitropolia Corintului, Grecia).  

La 12 septembrie 2007, ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind intronizat la 30 septembrie 2007, această zi fiind şi sărbătoarea oficială a Preafericirii Sale. Patriarhul Daniel a fondat mai multe publicaţii şi a participat la simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale şi a publicat mai multe volume. Este autorul a numeroase articole, studii în română, franceză, engleză şi germană, cuvântări şi prefeţe.

Deţine mai multe funcţii şi onoruri şi a obţinut mai multe titluri şi distincţii fiind Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate.