În România a rămas o singură manufactură unde borangicul este produs și țesut tradițional. O fundație din Timișoara încearcă să salveze această artă seculară.
Unica manufactură de borangic din România se găsește în Stoenești, județul Vâlcea. Un grup de timișoreni inimoși, ajunși întâmplător acolo, au decis să se implice și să strângă, în jurul coconilor de mătase, artiști și oameni pasionați, pentru a nu lăsa să dispară această îndeletnicire care, în anii ’70, plasa România pe locul doi în lume. Borangicul este firul depănat de pe gogoșile viermilor de mătase și țesătura făcută în industria casnică din acest fir. Cristina Niculescu povestește că e nevoie de un an de zile ca să fie gata o ie, timp în care viermii de mătase sunt hrăniți cu frunze de dud: „Creștem 40 de grame de larve și ar trebui, în condiții optime, să obținem 100 de kilograme de coconi de mătase”. Afacerea familiei Niculescu e singura care a mai rămas în România. Aici lucrează mai multe generații. Cresc viermii, se ocupă de obținerea firelor, apoi de țesut, pe războaie manuale, din lemn. Totul se lucrează manual. La final, din firele de mătase se nasc ii superbe. Cristina Niculescu își amintește cât de greu a fost, acum 15 ani, să găsească meșteri populari care să mai știe să îi facă războaie de țesut borangic. „Ultimul meșter s-a dus. Nu cred că o să m a i găsim vreunul care să fi învățat să facă așa ceva”.
Salvatorul „Archaeus”
Arhitectul timișorean Marius Miclăuș, unul dintre cei care au descoperit „Minunea de la Stoenești”, a decis ca prin fundația sa, Archaeus, să facă tot ce e omenește posibil pentru a nu lăsa acest meșteșug să dispară. „Am inițiat un proiect de voluntariat pentru crearea unui brand unitar, contemporan, dar cu rădăcini în meșteșugul românesc, ca o întrețesere a mai multor arte. Am început cu un proiect de arhitectură - scopul nostru în această fază este de a construi pentru doamna Cristina o țesătorie nouă, apoi am chemat tineri creatori alături”, spune Miclăuș. Așa se face că familia Niculescu a primit un brand și un logo, realizate de un designer și, mai nou, un parfum. În curând, țesătoria amenajată acum la parterul casei va primi un spațiu nou. Țesătoria, pentru care fundația strânge fonduri, va fi realizată integral cu materiale naturale – lemn, piatră, pământ ars.
„Borangic”, primul parfum 100% românesc
Octavian Coifan, singurul parfumier român, a conceput în cadrul acestui proiect primul parfum fabricat integral în România după 1989. „Această aqua angelica mi-a fost inspirată de portretul Reginei Elisabeta, de o plantă rară din Ardeal și de un loc din Cheile Nerei, unde miresmele se îngemănează pe aripi de vânt ca într-o țesătură de borangic”, spune parfumierul. „Am folosit câteva din extractele din parfumeria clasică: extractul de vanilie pură, iasomie, narcise, ceai verde, ceai negru. Am dorit să aduc ce este mai scump, mai prețios, mai rar, la Paris, în tradiția franceză. În general, noțiunea de parfum românesc este una care se asociază cu parfumurile făcute înainte de 1990, cu sărăcia, cu lucrurile ieftine, cu ceea ce nu se putea face aici, iar parfumul bun este asociat cu Franța. Am dorit să fac un parfum în sensul cel mai nobil și mai bun”, adaugă parfumierul. În viitor, parfumul lui Coifan va fi de vânzare, iar o parte din banii obținuți vor fi direcționați spre susținerea afacerii cu borangic a familiei din Stoenești.