Editura Evenimentul si Capital

O mărturie teribilă despre atmosfera tipică terorii neostaliniste instalate în România sub pretextul luptei împotriva corupției | ROMANIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 16 Comentarii | 5258 Vizualizari

Printr-o sentință definitivă, recent, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat pe Dan Ruşanu în Dosarul Carpatica din 2014 pentru care fostul lider liberal a stat în arest preventiv 4 luni, în arest la domiciliu, 3 luni și sub control judiciar 11 luni. Ca și în cazul primei instanțe, achitarea a fost dată pe motiv că fapta nu există.

 O astfel de decizie spune limpede dă Dan Rușanu a fost victima unui abuz al DNA.

Dacă raportăm achitarea la cele 18 luni de lipsire de drepturi cetățenești a acuzatului înainte de judecarea Procesului, putem spune că prin asta România se înscrie în topul mondial al abuzurilor comise într-o țară cu pretenții de a avea stat de drept.

Doar în dictaturi se mai întîlnesc astfel de abuzuri. Cu singura deosebire că în dictaturi o astfel de achitare îl duce pe acuzat direct în fotoliul prezidențial, cetățenii văzînd în el un erou.

Dan Rușanu n-a ajuns în fotoliul prezidențial. A ajuns în schimb să scrie și să publice o carte de succes: „Mai sunt judecători la Berlin”, editura Rao, 2017. Chiar din primele pagini, cartea se dovedește o mărturie teribilă a ceea ce am putea numi, fără a exagera, atmosfera tipică terorii neostaliniste instalate în România sub pretextul luptei împotriva corupției. Una dintre caracteristicile terorii din toate timpurile constă în scepticismul apărătorilor că acuzatul, deși nevinovat, ar putea beneficia de o achitare. Cum să te achite un judecător după ce te-a trimis în judecată Noua Securitate?

Autorul istoriseşte astfel cum îi spunea lui avocatul și publicistul Marian Nazat că, da, dosarul e subţire, poate fi achitat şi de un student în anul întîi la Drept, dar că în România de azi dosarul e ultimul lucru care contează într-un proces instrumentat de DNA. Descurajat de pesimismul lui Marian Nazat, Dan Ruşanu s-a adresat unui profesor universitar. După studierea dosarului, acesta i-a zis că da, are dreptate, nu există nici o probă împotriva lui, fapta n-a existat (era acuzat de infracţiuni comise în ţară în timp ce el se afla peste hotare), dar asta nu înseamnă că va fi achitat. Făcuse patru luni de arest preventiv, trei luni de arest la domiciliu, 11 luni de control judiciar. O achitare în astfel de condiții ar fi fost echivalentul unei minuni în genul scăpării cu viață din prăbușirea unui avion în creierii munților. Ce judecător ar avea curaj să-l achite în aceste condiţii? Pînă la urmă s-a găsit unul. Titlul cărţii trimite la o istorie din Istorie. Regele Frederic al II-lea al Prusiei voia să extindă parcul castelului Sanssouci în detrimentul unei mori. Morarul nu voia să i-o vîndă. Regele l-a ameninţat că i-o va lua cu forţa. Morarul a răspuns „Mai sînt judecători la Berlin”, ceea ce însemna încrederea în Justiţia care trebuia să-i dea dreptate în conflictul cu un abuziv.

Pînă la ivirea judecătorului de la Bucureşti, Dan Ruşanu s-a speriat că va fi condamnat. A purces la nişte calcule, din care rezulta că ar putea scăpa în 8 luni dacă scrie o carte în închisoare. Primele pagini descriu cu umor negru cum s-a gîndit Dan Ruşanu la o carte despre Elaborarea Bugetului de stat, destul de uşor de scris, el fiind de profesie finanţist. Rezultatul?

„După două săptămîni de muncă, am realizat că oricînd aş putea fi acuzat de plagiat, tema mea fiind abordată, din diferite unghiuri, de analişti economici şi chiar de politicieni în intervenţiile lor televizate.”

A renunţat la cartea cu acest subiect. Urmarea ţine de Gogol venit în România să scrie în locul lui Caragiale: „Şi totuşi frica de puşcărie, mai ales cînd te ştii nevinovat, îţi dă idei şi-ţi ascute mintea. Şi atunci mi-am zis: Dacă scriu despre toate întîmplările trăite şi cu care m-am confruntat în 20 de ani de politică, în general, şi în PNL, în special, chiar că nimeni nu mă poate acuza de plagiat. Pe de altă parte e riscant să scrii despre toate astea, pe care le ştii sau le-ai trăit în politică, pentru că DNA se poate autosesiza cînd vrea şi pentru fapte petrecute cu 10 ani în urmă; şi totuşi, scriind măcar despre o parte dintre ele, devoalînd faţa nevăzută a unor adevăruri atît de evidente, în mass-media, aş putea publica o carte care miar aduce reducerea de 30 de zile de închisoare. «Doamne-ajută!», am conchis. Şi aşa, deşi la ultimul termen – spre cinstea judecătorului! – am fost achitat, mi-am continuat gîndul de a scrie această carte (...).” Să recapitulăm.

Dan Ruşanu e de toate: abil om politic, excelent finanţist, solid om de afaceri.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate