Editura Evenimentul si Capital

Moartea Mărioarei Zăvoranu și curiozitatea morbidă a unui neam „latrin”

Îndurerata moștenitoare a 60 de milioane de dolari
Autor: | | 13 Comentarii | 1985 Vizualizari

Abia aștepta să moară. Nu neapărat fiică-sa cu care s-a înjurat la reciprocă ani la rând. Acum e vorba s-o dezgroape, s-o mai bage o dată în groapă, că mai trebuie un circ. Dar nu cu pâine, ci cu colivă. Vai de capul nostru, neam latrin! Fără ghilimele.

Muri Mărioara. Requiescat in pace. Despre morți nu mai rămâne de așternut decât țărâna. La tristul spectacol s-au uitat milioane de români. La un moment dat, minut de minut, erau cel puțin 700 de mii care butonau, când pe-un canal, când pe altul. Stai să-ți imaginezi cum arată privitorul la un asemenea bâlci. Poți să-ți desenezi femeia cu batic, cu un început de coxartroză, care tocmai a luat mâncarea de pe foc. Ciorba trebuie lăsată la așezat înainte de-a fi consumată. Se amestecă mai bine zarzavaturile cu leușteanul. Copilul e undeva, în camera alăturată. S-a julit în parc. A plâns pe drum spre casă. Chirăiala dă durere de cap. Acum doarme. Suge un deget, în lumea lui. Mamaia se calmează cu un deget de vișinată și-un ecran lat în care să-și proptească pupilele: „Ia te uită ce scandal, ce porcărie!”.

Și totuși nu poți să nu te uiți. În apartamentul de vizavi e nea Costică. Nea Costică are prostata proastă și-un picior șontorog. Pentru că a fumat și a băut. Nu s-a dus la doctor la timp. Are arterită. Îl doare arterita asta, de zici că în fiecare moment cineva îi înfige un șiș în gambă. Stă și se alină c-o bere. Și-o sămânță. N-are bani de medicamente. Are bani totuși de televiziune prin cablu. El nu privește la prohod pentru religie și comuniune. Se uită pentru buzele dizeuzei blonde pe care-ar duce-o, măcar o vreme, pe Câmpiile Elizee. Peste el, tot într-o cutie, stă junimea aspirantă din Bârlad. Junimea nu se uită la moartea Mărioarei, ci la defileul căprioarei.

Eternitatea din cimitirul Zăvorancelor

O fi frumos să fii starletă. O fi frumos să fii vedetă, să-i pese buricului nației de tine. Să moștenești toptanul de bani. Vine-o zi când nu o să se mai îmbrace din Dragonul Roșu. O să-l încalece. Și dragonului o să-i placă. Și, poate, dacă o să-i placă, o să-i ia și aspirantei o mașină cu tiptronic. E frumos. Visul de mărire al centurii e să devină bulevard în Capitală. În timp, imaginile se succed și observi cum se înghesuie babele la poarta Eternității făcută cimitir. Se-aude de undeva, de pe palier, o reluare a emisiunii de Paște, de la televiziunea Patriarhiei. „Hristooooos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând/ Și celor din mormânturi – plural intens disputat de George Pruteanu – viață dăruind!”.

Cacofonia în amestec stă la modul gerunziu. Ce țară! Ce neam! Ce popor! Cui să i-i dai? Unde să-i trimiți? Cui să-i repudiezi? Până la urmă, constați că, blestemul Mamei Oglinda (n.a. – OTV) a cuprins, ca un morb ciudat, insule din ce în ce mai apropiate de bula ta de normalitate. Pe furiș, se uită poate și maică-ta. Poate vreun verișor. E secretul bine păstrat al concitadinilor care reconciliază lectura lui Cărtărescu cu consumația tabloidă. E loc de tot și toate, la masa românului. Și foie gras, și chiftele. Și salată de boeuf – dar cu pui în loc de vită, că e mai ieftin și chateaubriand.

România, o nesfârșită râdere de sine

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate