„Profetul a fost răzbunat!”, au strigat cei doi teroriști de la Charlie Hebdo. Jihadiștii din toată lumea jubilează. ISIS s-a înghesuit și ea să revendice baia de sânge, deși frații Kouachi s-au recomandat de la Al-Qaida. Se lustruiesc kalașnicoaveale, se lipesc firele la bombe.

Semnalul a fost dat: războiul se mută din pustiul Orientului pe străzile Europei. O Europă mult mai fragilă, mai vulnerabilă, decât America. Toți fanaticii oploșiți de ani de zile la țâța generoasă a Occidentului clocesc planuri criminale. Orice inițiativă, cât de mică, e binevenită. De acum, orice zvon alarmist, orice petardă care bubuie, însoțită de răcnetul „Allahu Akbar”, vor crea o panică uriașă. Vor fi mediatizate, sporind geometric panica inițială. Cu atât mai mult, dacă va curge sânge. Cu atât mai mult, dacă acțiunile vor fi coordonate. Înlănțuite. Un șir nesfârșit de breaking news-uri. „Islam” - cel mai folosit cuvânt în Occident.

Spirala violențelor, ca o tornadă devastatoare

Însă nu doar jihadiștii au motive să-și mângâie bărbile de satisfacție. Masacrul de la Charlie Hebdo le vine multora ca o mănușă. Toate mișcările extremiste, islamofobe, xenofobe, naziste primesc apă la moară din gros. Bunăoară, mâine este zi de miting pentru PEGIDA. Dacă lunea trecută, înainte ca Franța să cadă în haos și întreaga  Europă să fie amenințată, organizația germană islamofobă a scos în stradă 18.000 de oameni, câți se vor mobiliza acum? Și ce vor face ei? Se vor limita să scandeze lozinci și să fâlfâie pancarde vitriolante? Nu cumva se vor găsi printre ei capete înfierbântate care să treacă la acțiune? La re-acțiune? Să ia la țintă moschei, școli, cartiere arăbești, care au împânzit Occidentul în ultimii ani. Ca o tornadă devastatoare, spirala violențelor începe să se învârtă huruind sinistru.

Pârâie Europa, scapă cine poate!

Și mișcările politice eurosceptice au toate motivele să-și frece palmele: primesc procente întregi pe tavă. Nigel Farage începe să viseze cu ochii deschiși: mai sunt patru luni până la alegerile din Marea Britanie și partidul său UKIP, adept aprig al părăsirii Uniunii Europene, devine mare favorit. Marine Le Pen își pregătește trusoul pentru Elysée, iar Sarkozy constată disperat că trebuie să devină și mai xenofob decât era pentru a avea o șansă de reveni.

Uniunea Europeană, o construcție și așa fragilă, își arată acum toate vulnerabilitățile. Pârâie din toate încheieturile, iar panica organizațională nu va face decât să accentueze tendința centrifugă, pe principiul „Scapă cine poate!”

Paradoxal, însă, și establishment-ul de la Bruxelles poate profita de haosul din Franța. Măcelul de la Paris va acționa ca un catalizator, separând apele. Pro-europenii sunt obligați să treacă peste orice deosebiri ideologice și să strângă rândurile. Socialiștii vor mărșălui umăr la umăr cu popularii sub flamura cu steluțe, într-un mare ghiveci ideologic. Este singura lor speranță de a supraviețui. Dar frăția se va transforma în măcel fratricid, la primele semne de destrămare a Uniunii Europene.

Oricât de cinic ar suna, însuși Charlie Hebdo are de profitat de pe urma îngrozitoarei nenorociri care l-a lovit. Numărul de miercuri se va trage într-un tiraj de un milion de exemplare, iar „Je suis Charlie” funcționează, gratuit, ca cea mai mare campanie promoțională din istorie.

Mană cerească pentru Putin

Un alt mare profitor al haosului care a cuprins Franța și care amenință întreg Occidentul este Vladimir Putin. Mai întâi, pentru că îndepărtează lupa de pe războiul din Ucraina, oferindu-i un răgaz prețios în care își poate pregăti pașii următori. Al doilea, pentru că o slăbire a monedei euro poate da o gură de oxigen pentru rubla rebegită. Apoi, pentru că o criză a Occidentului ar putea duce la creșterea prețului la petrol, care acum nu se mai oprește din cădere, provocând Rusiei pagube de sute de milioane de dolari pe zi. În fine, pentru că îl plasează pe Putin (el însuși confruntat cu amenințările cecene) în aceeași tabără cu Occidentul din punct de vedere al luptei cu terorismul. Dacă vom asista, cum este foarte probabil, la o relansare a războiului cu extremismul islamic, Statele Unite și Uniunea Europeană vor dori să-l aibă aliat pe Putin și influența sa în lumea arabă. Ceea ce ar putea duce, natural, la o ștergere / uitare / iertare a pârdalnicelor de sancțiuni.

Garcea sans Frontières

Nu în ultimul rând, serviciile de informații vor trage multă spuză pe turta proprie. Fiecare escaladare a terorismului este un prilej pentru a cere noi măsuri de monitorizare și control. Noi legi care să le întărească atribuțiile și să le mărească puterea. Noi îngrădiri ale libertăților cetățenești. În toată lumea care continuă să-și zică civilizată, deși seamănă tot mai mult cu un lagăr, telefoanele sunt ascultate masiv, legal și ilegal; calculatoarele sunt cotrobăite fără jenă și menajamente; datele personale au devenit de mult publice; camerele de luat vederi ne urmăresc 24 de ore din 24, în stradă, la serviciu, la școală sau la grădiniță, la metrou sau în autobuz, ba chiar și prin unele closete (au fost cazuri în Marea Britanie); dronele dotate cu instalații de înregistrar /ascultare zboară deasupra orașelor (tot Marea Britanie!), la aeroport suntem dezbrăcați, descălțați și ecografiați până la mațe, dar, cu toate astea, terorismul este mai vioi cu fiecare zi ce trece.

Ce fac serviciile de informații cu informațiile? Iată o întrebare mult mai serioasă decât sună. Frații Kouachi erau pe lista neagră a Statelor Unite, însă au putut măcelări nestigheriți 12 oameni în Franța, deși amândouă sunt membre NATO și declară că luptă în comun împotriva terorismului. Mai mult, lovitura celor doi magrebieni nu a fost dată la vreo marochinărie sau parfumerie, ci la redacția unei publicații care primea regulat amenințări. Ba chiar fusese acum cinci ani ținta unui alt atac. Ce au păzit serviciile secrete?

Site-ul israelian de intelligence Debka, de care am mai pomenit, pentru că acolo lucrează oameni care știu cu ce se mănâncă terorismul arab, are o explicație halucinantă pentru comportamentul lamentabil al serviciilor secrete și al forțelor de securitate franceze: prinse prea tare în activitatea de interceptare și supraveghere electronică, devenite prea dependente de tehnologie, au neglijat „munca de jos”. Au uitat importanța infiltrării de agenți a „plasării de urechi”, în mediile frecventate de teroriști, pentru a culege informațiile direct de la sursă.

Ca într-un celebru film cu polițiști, al căror coeficient se apropia de cel pe care-l vedem zilele astea la Paris, și care urmăreau în direct la televizor spargerea ce se dădea la banca pe care erau puși să o păzească!