Pe pagina oficială de Facebook a PNL a fost postat un scurt text al lui Marian Munteanu ce se vrea un răspuns la editorialele lui Ion Cristoiu, publicate de EvZ.

Marian Munteanu:

"Dl Cristoiu mă consideră azi "practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită... etc." Oare ce-oi fi făcut în acesti 16 ani de şi-a schimbat părerea? Sau poate domnia sa a făcut... ceva.

Reproduc mai jos un articol al dlui Cristoiu din anul 2000.

Gestul exemplar al lui Marian Munteanu de Ion Cristoiu

" [...] M-am numărat printre putinii jurnalisti care au salutat aparitia lui Marian Munteanu în plutonul candidaţilor la Preşedenţie. Spre deosebire de alţii, nu vedeam o incompatibilitate între fostul lider al universităţii şi Alianţa Naţională (PNR-PUNR). În plus, cunoscându-l mai bine pe Marian Munteanu, ştiam că e o personalitate redutabilă, un politician de forţă, în stare, prin campania purtată, să strângă multe voturi. Nici acum când Marian Munteanu şi-a anunţat public divorţul de AN nu renunţ la teza că între tânărul candidat şi formaţiunea condusă de cuplul Virgil Măgureanu – Valeriu Tabără ar fi o incompatibilitate. Spunând acestea mă refer, printre altele, şi la naţionalismul luminat comun lui Marian Munteanu şi alianţa PNR-PUNR. Unde am greşit? La neluarea în calcul a unei realităţi. Si anume la incapacitatea celor două partide de a se constitui într-un tot unitar, acţionând ca o masinărie, cu lideri conştienţi de personalitatea rebelă a lui Marian Munteanu.

[...] Lucru şi mai grav, unii fruntaşi PUNR n-au priceput că Marian Munteanu nu e un tâşţi-bâşţi pe care-l poti trata cu aroganţă, un mutunache pe care-l poţi manevra cum te taie capul. [...] Ca să nu mai spunem că Marian Munteanu şi-a propus drept temă a campaniei sale denunţarea celor 10 ani de politicianism dâmboviţean, propunând împrospătarea clasei noastre politice prin atragerea tinerilor, ţinuţi departe de politică fie pentru că scena a fost tot timpul ocupată de aceiaşi actori îmbătrâniţi în ticuri ştiute pe de rost în gesturile şi declaraţiile lor, fie pentru că spelunca politică postdecembristă le-a făcut scârbă. [...]

Decizia sa e, din acest punct de vedere, salutară. Ea trădează o personalitate puternică, deosebită de cea a multor politicieni postdecembrişti, gata de orice compromis numai pentru a ocupa un loc în Parlament sau de a fi, timp de câteva luni, vedete ale clipei. Nu ştim ce se va întâmpla cu Alianţa Naţională după retragerea candidatului care, între noi fie vorba, a fost până acum, în dezbaterile televizate, peste nivelul formaţiunii. Sigur e însă că Marian Munteanu s-a salvat. Ieşind dintr-o cursă ce se anunţa perdantă, el îşi păstrează intacte şansele pentru a reveni mai târziu în politică,[...].

Gestul lui Marian Munteanu poate fi privit ca benefic şi pentru România. Nu-i exclus ca, după un timp de guvernare, PDSR-ul, ce se anunţă drept câştigător al scrutinului, să se erodeze dramatic. În aceste condiţii, România se va trezi într-o fundătură. După un deceniu, politica a consumat toate partidele şi personalităţile. Se va simţi nevoia unor noi politicieni pe care bătăliile electorale, inclusiv cea din acest an, nu le-au ros credibilitatea. Ieşind din cursă, Marian Munteanu poate fi unul dintre aceşti politicieni. [...]