Editura Evenimentul si Capital

Măgarul Platon și anticorupția | Viața la Curte

Eliza Ene-Corbeanu
Autor: | | 2 Comentarii | 1319 Vizualizari

Destinul măgarilor e să fie nefericiți...mereu triști și melancolici, de parcă viața i-ar ține veșnic în șuturi și umilințe. N-am întâlnit animal care să cerșească mai multă compasiune, dar poate nu le-am văzut eu pe toate.

 Platon, eroul nostru, este cel mai nefericit măgar din câți a avut planeta. Stânjenit de numele ce-i fusese dat la beție, oropsit de un stăpân insensibil și crud, lovit aprig de soartă cu pierderea ambelor testicule dintr- o încăierare stupidă cu un bou, pe scurt, un măgar ce nu-și găsea rostul în lume.

Trândăveala, lipsa femelelor și bătrânețea îl făcuseră să arate atât de ciudat, de ziceai că are sânge de trol în el. Buhăit și apatic, cu bărbăția veșnic atârnată, își găsea bucuria doar în grădina vecinului Fane, printre flori, varză, salată și alte bunătăți.

Se împrietenise la cataramă cu gardul prin care trecea zilnic, zgâriindu-și pielea întinsă pe oase și plină de cicatrici insensibile la durere.

Aștepta cu bucuria unui copil sfârșitul primăverii, când toate în grădină păreau să-l cheme și să-l ispitească.

Salata îl balona foarte tare, dar cum orice plăcere se termină prost, îndura cu bărbăție gazele și arsura măruntaielor.

Căpătase în creștet o eczemă atât de ciudată de ziceai că-i o mâncare stricată și niciun doctor nu reușise s-o deslușească și s-o vindece.

Așa cum vă spuneam, Platon nu era singur pe lume. Avea un stăpân pe care îl detesta o dată pentru numele pe care i-l pusese și a doua oară pentru porția zilnică de bătaie, pe care i-o aplica fără rost, dar cu multă plăcere.

Se socotea, bietul de el, nevasta pe care omul lui nu o avusese niciodată și îndura, cu dinții strânși, șiroiul de înjurături și durerea loviturilor.

ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

Nea Gheorghe, fost milițian și activist de partid, își aștepta pensia la un post de poliție dintr-un sat uitat de Dumnezeu, lepădând, formal, uniforma comunistă pentru cea capitalistă.

În rest, apucăturile lui erau neschimbate, autoritatea neștirbită și bea în fiecare zi până îi zvâcnea creierul. De plătit, bea întotdeauna pe caiet, deci gratis, considerând că ar fi sub demnitatea și priceperea lui să dea bani unor țărani proști pentru o poșircă din care nu înțelegea nimic.

Și-atunci turna îl el fără noimă, înșirând nume de filozofi și citate doar de el știute, după care venea acasă șiși bătea măgarul, ca să se răzbune pe prostia animalului ce-și făcea numele de râs.

- Pe vremea mea....pe vremea mea dacă nu știai de Marx și Engel erai un nimeni. Un nimeni, bă! Munca, spunea Marx, este un proces între om și natură, dar omul trebuie să se opună naturii.

- Ce vorbești, nea Gheorghe ? De aia îl bați matale pe Platon ?

- În primul rând, țărane, eu pentru tine sunt domnul Gheorghe. În al doilea rând, tot Marx spunea că o mașină care nu servește în procesul muncii e inutilă.

- Bre, nea Gheorghe, Platon e măgar, nu mașină. Și e bătrân și searbăd.

- Domnule Ionică, îmi ofensezi cultura. Nu împărtășim aceleași ideologii. Pe scurt, ești prost!

- Ești beat, nea Gheorghe! Uită-te cum îți stă uniforma aia. Arăți ca un căcat peste care s-a pus o cămașă. Dute și te culcă. Te faci de râs.

Ai fi zis că îndrăzneala lui Ionică o să-l tulbure pe fostul milițian căzut în dizgrație și vom asista la o încăierare în toată regula. Da de unde? Nea Gheorghe a dat pe gât ultima îngițitură cu o strâmbătură specifică bețivilor și a plecat spre casă, cu gânduri negre.

- Să vezi ce bătaie își ia Platon! Iarăt eu lui să se plângă în sat.

În timpul ăsta, Platon își trăia puținele clipe de fericire în peticul lui de lume : grădina vecinului Fane. Călca cu milă fiecare fir de iarbă pe care trebuia să-l strivească în drumul spre bunătăți.

- Oare omul meu de ce nu s-a gândit să pună varză în loc de lalele? Sunt atât de amare și zemoase. Și se miră apoi că sar în grădina lui nea Fane.

Îl mustra conștiința, dar plăcerea lucrului interzis era singura chestie ce îl mai ținea în viață. Și soarele stătea să apună, se apropia ora de bătaie. Pe unde o umbla Gheorghe de nu se mai arată? Precis vine iar mort de beat...

Și cum își măcina el întrebările în tăcere, gândind la toate relele ce îl loviseră în scurta lui viață, și-a aruncat ochii înspre tinda lui nea Fane. Se temea parcă mai tare de blestemele și ocările vecinului, decât de apucăturile stăpânului.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Loading...

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi

Articole salvate