Niciodată în ultimii 25 de ani, de când a răsărit firava noastră Justiție independentă, nu s-a mai văzut așa ceva: anchetații se târguiesc ca la piață cu anchetatorii, în văzul lumii. Nici măcar pe vremea dictaturii FSN din anii ’90 sau ai despotismului năstasian din anii 2000, anchetații nu au avut obrăznicia de a șantaja pe față și a da public ultimatumuri. Iar anchetatorii, timorați, cu capul în pământ, să înghită gălușca.

Să recapitulăm: procurorii descoperă la firma rusească Lukoil o evaziune fabuloasă de 230 de milioane de euro! Firesc, în fața unei asemenea cifre amețitoare, se grăbesc să instituie sechestru asigurător pe patrimoniul companiei, pe conturi și pe stocurile sale de țiței. La răstimp de ore, Ponta intervine, avertizându-i fățiș pe anchetatori: „Procurorul este suveran şi nici nu cred că este foarte interesat că Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet (...) Ceea ce noi sperăm - nu avem nici un drept să intervenim în anchete şi nici nu ne dorim acest lucru - ne dorim totuşi ca vineri să poată să plătească salariile şi ca activitatea să continue normal (...) Să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală. Aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici, să indisponibilizezi conducte... bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România.”

Mesaj mai clar nici că se putea.

A doua zi, sechestrul pe conturi și stocuri este ridicat ca prin minune. Dar rușii pas să fie mulțumiți: fac mutre! Își arată mușchii, arată fără jenă că se află pe poziție de egalitate cu anchetatorii, că NEGOCIAZĂ cu ei: „Am ajuns la unele COMPROMISURI pe care le vom raporta conducerii (DE LA MOSCOVA - n.a.). Dacă conducerea își va da acceptul, repornim rafinăria. Dacă nu, nu”. Vorbele și cacofonia îi aparțin vicepreședintelui Lukoil, Vladimir Nekrasov, venit special din Rusia.

Evident, doar în mod absolut întâmplător, soția procurorului general Nițu este ea însăși procuror. Și încă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova. Care se ocupă de ancheta de la Lukoil. Iar Teodor Nițu este cel care a ajuns procuror general ca parte a înțelegerii dintre Traian Băsescu și Victor Ponta din celebrul Pact de Coabitare. Președintele a propus-o pe Codruța Kovesi în fruntea DNA, în vreme ce omul premierului pentru șefia Parchetului General a fost Teodor Nițu!

Același lanț de mirabile coincidențe nu este complet fără a pomeni de tăierile din ce în ce mai consistente ale livrărilor de gaze rusești de la Gazprom: trei într-o săptămână! Șantajul capătă tente geopolitice!

Săptămâna trecută, am vorbit despre uluitorul cadou (cu iz penal) făcut de Guvernul României firmelor ExxonMobil și Petrom, care explorează după țiței românesc în Marea Neagră, și cărora li s-a promis scutirea de „taxa pe stâlp” pentru platformele lor de forare. Am făcut atunci o greșeală uriașă. Am omis o altă firmă care, alături de cele două, va beneficia de mizericordia lui Ponta: Lukoil! Astfel, cercul se închide.

Victor Ponta face un joc periculos. Tocmai pentru că este la vedere. Pentru faptul că premierul nu se sfiește să intervină atât de flagrant în mersul unei anchete, în timpul campaniei electorale, riscând să-și dea foc la valiza pregătită pentru Cotroceni, eu personal nu văd decât două explicații. Prima ar fi că omul este atât de sigur de victoria sa în alegeri, încât nu se mai jenează. În loc să intervină mai cu fereală pentru Dumnezeu știe ce interese, se simte atât de invincibil, de stăpân peste țară, că nu catadicsește să se mai păzească și își dă arama pe față. Or, realitatea din sondaje și istoria precedentelor alegeri contrazic această ipoteză: Ponta, aflat sub cota partidului, nu are nici pe departe cum să fie sigur de victorie, mai ales în perspectiva probabilă a unirii Dreptei în spatele contracandidatului PSD.

Dacă prima ipoteză era scandaloască, a doua este înfiorătoare de-a dreptul: presiunile și tupeul Lukoil de a bate cu pantoful în masa Guvernului și a obține de la șeful acestuia un mieunat de pisic ascultător se bazează pe ceva mult mai grav decât tradiționala obrăznicie rusească și obișnuita sfială dâmbovițeană. Cum ar fi că pisicul a fost mânjit cu smântână și acum este șantajat!

P.S. După ce Traian Băsescu a pus piciorul în prag și a invitat Lukoil să-și ia calabalâncul și să plece dacă nu-i convine să respecte legile românești, rafinăria de la Ploiești a fost repornită. Asta arată că așa trebuie procedat cu rușii. Altminteri, nici nu ar fi apărut proverbul: „Dă-i nas lui Ivan și se suie pe divan!”