Doar ce și-a luat postul de președinte în primire, că Iohannis a și dat-o de gard cu „România lucrului bine făcut”.

Departe de sloganul campaniei electorale, chiar el, președintele care a spus că vrea să facă România să funcționeze „nemțește”, s-a arătat superficial, chiar nepregătit, deocamdată, pentru funcția în care a fost ales de români.

De la primele sale „ieșiri” publice, Klaus Werner Iohannis a comis o gafă cu ecouri europene, a dovedit că nu cunoaște cum funcționează instituțiile pe care este desemnat, prin lege, să le conducă și a pus libertatea presei pe un făgaș periculos.

Prima gafă a fost declarația de la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a cerut ca „obiectivul major al sistemului judiciar” să fie ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV-ul).

Astfel, el a definit „scăparea” de MCV ca un scop în sine, de parcă, gata, o dată cu alegerea sa ca președinte, independența justiției în România este garantată, nu mai este amenințată sau obstrucționată, în niciun fel, de clasa politică, a dispărut corupția instituționalizată iar reformele din justiție sunt chiar ireversibile.

O a doua „poznă”, pe care a comis-o miercuri, pe 7 ianuarie, este nu mai puțin jenantă. Vrând să explice jurnaliștilor de ce ar trebui (?!) ca procurorul general al României să facă parte din Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Iohannis a declarat că acesta este la fel de îndreptățit să fie membru CSAT precum ministrul Transporturilor. Evident că dacă ar fi citit legea, Klaus Iohannis nu ar fi dat din nou cu oiștea-n gard - ministrul Transporturilor nu e membru CSAT, poate participa doar dacă este convocat.

A treia imprecizie a președintelui României induce și nuanțe potențial periculoase pentru libertatea de exprimare. Iohannis a reluat, parțial, teza senatorului PSD Șerban Nicolae, potrivit căreia presa este vinovată de publicarea stenogramelor sau informațiilor din dosarele de urmărire penală aflate încă „în lucru”.

Și în acest caz, Iohannis dovedește că nu înțelege care este fenomenul și nici că acesta poate fi lesne stopat sau măcar limitat. Domnule președinte, furnizarea de informații nepublice din dosarele aflate în lucru la organele de anchetă este infracțiune! Dacă doriți să faceți ordine, este suficient să cereți sancționarea celor care furnizează stenogramele și își încalcă astfel îndatoririle de serviciu, nu a ziariștilor care le publică și își fac doar meseria!

Personal nu agreez defel „presa de stenograme” – este un gen senzațional ieftin care dăunează, în cele din urmă, profesiei. Nimeni nu mă poate convinge însă că organele de anchetă nu pot opri, operativ, scurgerile acestui tip de informații către ziariști.

Nu-mi rămâne decât să sper, sincer, că la următoarele apariții publice sau mesaje adresate românilor sau instituțiilor statului, șeful Statului va fi mai documentat, mai precis, mai stăpân pe el, precum spune că este ceasul bunicului Domniei sale.

Altfel, riscăm să dăm uitării „România lucrului bine făcut” și ne mai rămâne doar să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea neamțului mintea românului cea de pe urmă.