Oficial: Judecătorii NU TE AJUTĂ să-ți iei AMANTĂ, dacă nu REUȘEȘTI SINGUR! Extras dintr-o SENTINȚĂ definitivă din România

Oficial: Judecătorii NU TE AJUTĂ să-ți iei AMANTĂ, dacă nu REUȘEȘTI SINGUR! Extras dintr-o SENTINȚĂ definitivă din România

Un bărbat s-a dus la Judecătoria Lipova, județul Arad, și a cerut instanței să o oblige pe vecina acestuia să-i devină AMANTĂ.

De la revendicarea moștenirii lui Ștefan cel Mare și reclamarea lui Dumnezeu că nu îndeplinește rugăciunile, asta e una dintre cele mai bizare solicitări făcută vreeodată unei instanțe din România.

Decizia, din 2013, figurează printre sentințele definitive care pot fi folosite ca jurisprudență, adică – dacă vreodată o instanță se va confrunta cu o cerere asemănătoare  - poate fi invocată într-un proces, fără a fi obligatorie de urmat.

Dincolo de tonul solemn impus de o instanță de judecată sau de cel ironic dictat de o cerere atât de aberantă, explicația judecătorului care a respins cererea, ca fiind nelegală, este, pe scurt, aceasta: fiecare dispune de viața și trupul său, instanța neputând să-l oblige la nimic. Interesant este că mai sunt oameni, precum reclamantul din povestea care urmează, care nu știu asta. De altfel, așa cum e logic, actual sexual neconsimțit este viol, bărbatul din poveste dorind ca instanța să-i fie un fel de complice, care să-i ”țină” victima!

Reproduc aproape integral sentința prin care i se respinge unui individ cererea ca vecina sa să-i devină amantă:

 

”Pe reclamant îl respinge, fapta pârâtei reprezentând o tortură pentru reclamant”

 

Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Lipova sub nr. 580 în data de 8 mai 2013, timbrată, reclamantul TG în contradictoriu cu pârâta APF, a solicitat obligarea pârâtei, prin lege, să devină amanta reclamantului. 1.1. În motivarea cererii, reclamantul susţine că în urmă cu două săptămâni, într-o duminică după masă, se afla în casa pârâtei, fiind vecini. Erau singuri. Stătea pe patul din bucătărie şi se uita la televizorul pârâtei. Pârâta venise din camera alăturată cu ţ…e scoase, cu pantaloni scurţi, ca să se vadă ţ…i. Se pensa în oglindă, se ruja şi îi vorbea provocator reclamantului aşezându-se în faţa acestuia, uzând de  expresii pornografice. Reclamantul susţine că a prins-o de b…ă. Pârâta l-a lovit şi l-a înjurat de mamă. După un sfert de oră, pârâta a luat telefonul chemându-şi amantul din sat să o viziteze. A venit un băiat de 17 ani, A. S-a pus lângă ea pe pat, cu mâna după cap, a sărutat-o, după care pârâta i-a zis reclamantului: ,,Pleacă, că vreau să rămân cu el!”. Reclamantul a plecat resemnat. Susţine că în urmă cu 2 luni, l-a scos afară din casă şi a rămas cu un bărbat de 35 ani din sat, după care a încuiat uşa. Între timp, reclamantul s-a dus la pârâtă odată şi când să intre în casă, pârâta a ieşit pe trepte şi l-a lovit cu mătura în cap, refuzându-i intrarea. Susţine că pârâta are 23 de ani şi practică sexul cu toţi, chiar şi cu rudeniile ei, iar pe reclamant îl respinge, fapta pârâtei reprezentând o tortură pentru reclamant. 1.2. Solicită ca pârâta să fie citată la interogatoriu pentru a se stabili veridicitatea faptelor. 1.3. Dacă în 3 zile nu primeşte citaţiile şi preşedintele nu aprobă cauza civilă, avertizează că va fi chemat la Curtea Supremă. … 4. La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2013, Judecătoria a invocat din oficiu excepţia privind caracterul nelegal al formulării obiectului acţiunii civile, excepţie unită cu fondul cauzei. 5. În baza înscrisurilor prezentate, Judecătoria reţine că litigiul este conturat de acţiunea reclamantului de a obţine pe cale judecătorească obligarea pârâtei de a deveni amanta reclamantului, obiect în raport de care Judecătoria a invocat excepţia caracterului nelegal al acestuia. 6. Soluţionând cu prioritatea excepţia de fond privind nelegalitatea obiectului acţiunii, în temeiul art. 248 alin. 1 coroborat cu art. 245, art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 raportat la art. 29 C. pr. civ. combinate cu art.11, art. 58, art. 60, art. 71 şi art. 72 C. civ., Judecătoria va admite excepţia şi va respinge acţiunea lăsând neexaminat fondul procesului. 6.1. Depăşind orice reflecţie privitoare la comportamentul reclamantului, persoană nesupusă vreunei interdicţii judecătoreşti (de a nu respecta normele de procedură care contribuie la asigurarea solemnităţii şedinţei de judecată, de a pretinde unei instanţe obligarea unei persoane să devină intimă sub aspectul vieţii sale private reclamantului), Judecătoria constată că are de evaluat obiectul acţiunii şi anume, dacă acesta îndeplineşte cerinţa legalităţii formulării pretenţiei concrete, de a obliga o femeie să devină amanta unui bărbat. Altfel spus, există un drept subiectiv recunoscut de lege unui subiect de drept de a avea o „amantă” căreia să-i corespundă o obligaţie corelativă a altui subiect de drept de a fi amanta acestuia. 6.2. Legiuitorul nu a instituit nici o normă expresă care să consacre dreptul de a avea o amantă, reglementând numai căsătoria, ca o uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii, conform art. 259 alin. 1 C. civ. 6.3. A avea o amantă, ca relaţie socială de profunzime intimă, este o situaţie care contravine adeseori moralităţii celor mai multe tipuri de comunitați umane şi care, deşi neprevăzută de lege, nu este nici interzisă, însă, prin interpretarea normelor care reglementează drepturile personalităţii rezultă că nu există nici o normă care să fondeze pretenţia unui reclamant, nesatisfăcut în dorinţa lui, de a obţine satisfacţia obligării unei persoane pârâte la predarea vieţii sale intime acestuia. Numai voinţa liberă, reciproc asumată de doi oameni, fără concursul legii şi sub auspiciile moralităţii, pot crea o convieţuire intimă în afara căsătoriei. 6.4. Or, dispunând de sine însuşi reclamantul tinde la încălcarea libertăţii şi demnităţii pârâtei de a dispune de ea însăşi, în ceea ce priveşte acceptare liberă a convieţuirii intime cu reclamantul, legea neapărând insatisfacţia reclamantului prin punerea la îndemână a vreunui mijloc procesual de natura acţiunii exercitate. Reclamantul are un drept la acţiune, dar obiectul acţiunii fiind nelegal, dreptul nu poate fi examinat pe fond. (...) 7. În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ. obligă pe reclamant să plătească pârâtei 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare la instanţă.

 

Ne puteți urmări și pe Google News