Editura Evenimentul si Capital

Ion Cristoiu, creatorul fenomenului Bulina Roșie: „Practic, am introdus în România presa presă. Unii au vrut să știrbească legenda EVZ și ne-au pus ștampila de tabloid. Nu a fost așa”

Autor: | | 0 Comentarii | 4617 Vizualizari

Să începi un ziar de la zero şi în câteva luni să îl aduci la vânzări de aproape un milion de exemplare, pare în peisajul media de astăzi ceva de domeniul fantasticului. Şi totuşi e o realitate. Apariția „ziarului lui Cristoiu”, cu marea bulină roșie pe frontispiciu, a schimbat faţa presei româneşti nu numai de după decembrie 1989, dar și a presei moderne. Pentru că dincolo de cele mai tari știri despre ce se întâmpla în spatele ușilor închise de la Cotroceni, Palatul Victoria și restul instituțiilor guvernamentale, Evenimentul zilei a pus faptul divers în paginile tuturor ziarelor. La ceas aniversar, l-am provocat pe maestrul Ion Cristoiu să îşi amintească de vremurile când textele gazetarilor deveneau publicabile doar cu aportul dactilografilor, machetatorilor şi linotipiştilor

EvZ: De unde ideea de a vedea lumina tiparului un ziar total diferit de presa vremii?

Ion Cristoiu: Din punct de vedere comercial, ideea scoaterii ziarului i-a aparținut lui Mihai Cârciog, care era un foarte bun investitor în materie de presă. Sesiza nevoile cititorilor. Eu eram director la „Expres Magazin” și el mă tot bătea la cap să fac un cotidian. Am șovăit puțin pentru că ziarul mi se părea o chestiune foarte grea. Una era un săptămânal generalist, cum era Expres-ul, și alta era un cotidian. Iar diferit de ziarele vremii a fost datorită spiritului meu polemic. Pe blogul meu am și dat un citat din Tudor Arghezi, în care spune că el a fost întotdeauna contra, chiar și când era obligat la pentru. Se referea la atitudinea lui față de puterile trecătoare din România. Eu sunt un om polemic.

EvZ: Adevărul este că mulți vă văd cam schimbător în opinii, în sensul că până ieri îl apărați pe X și acum îl criticați. Cel mai apropiat exemplu: Liviu Dragnea.

Ion Cristoiu: Multă lume nu înțelege nimic din felul meu de a fi. Eu mă schimb în funcție de ce face omul respectiv, de locul pe care îl are la putere, și, în general, de decorul unanim de atitudini față de un om. De ce îl critic pe Dragnea acum? Pentru că face prostii. Un taximetrist doar ce mi-a zis că sunt duplicitar. L-am întrebat în ce sens și a zis că nu sunt consecvent. Sunt consecvent în ceea ce cred eu, nu pot să fiu un bătut în cap și să spun că indiferent ce face omul, trebuie să scriu împotriva lui. De regulă pe cel puternic îl critic. Peisajul de la începuturile EVZ era asemănător cu cel de acum.

EvZ: Adică?

Ion Cristoiu: Și România Liberă și Adevărul, cotidianele care erau atunci, pentru că Tineretul Liber nu prea conta, erau ziare de opinie. Și fiecare fătucă angajată în presă la vremea respectivă devenea editorialistă. Eu, care sunt din naștere un fan al întâmplării, am zis hai să facem un ziar care să se ocupe de știri, de informații. De asta a și avut foarte mare succes. Cititorii doreau la ora respectivă și fapte. Sunt adeptul presei de tip american, o presă care dezvăluie secretele pe care oficialii le ascund. La ora actuală, presa nu face altceva decât să dea publicității ceea ce vor autoritățile să se afle. Și în consecință, de-aia nu se mai vinde.

EvZ: Care era profilul cititorului EVZ?

Ion Cristoiu: Din punct de vedere politic, cititorul era anti-Iliescu și anti-FSN. În 1992 ne aflam într-un moment foarte greu pentru România, care nu părea să aibe o opțiune categorică între Rusia, adică fosta Uniune Sovietică, și Vest. Urmau alegerile prezidențiale și parlamentare, după noua Constituție, aveam o opoziție slabă, opoziția de stradă eșuase și atunci. Cititorul simțea nevoia unui ziar anti-putere, dar care să nu folosească manipulări grosolane sau tendențioase. Noi am crescut în tiraj odată cu căderea lui Ion Iliescu în opinia publică.

EvZ: Deci EVZ a contribuit la victoria CDR-ului, care a venit la putere pe un val de simpatie populară extrem de mare.

Ion Cristoiu: În 1996, victoria CDR și a lui Emil Constantinescu a fost și victoria noastră. Satisfăceam nevoia electoratului anti-Iliescu de știri, de informații ascunse de Ion Iliescu, și asta într-un context în care întreaga presă - cu excepția României Libere și a Cotidianului lui Rațiu, care erau mai mult ziare de editoriale -, era în mâinile lui Iliescu.


„Toți adversarii din presă au spus că este o prostie. Că așa ceva nu are nicio șansă. Asta a fost prima reacție la apariția EVZ”


EvZ: Criticii spun că aţi pus bazele tabloidului, că ați promovat senzaţionalul. Ați fost adeptul presei comerciale?

Ion Cristoiu: Am fost adeptul presei care se citește. Și până la sfârșitul vieții nu voi accepta să conduc un ziar, să colaborez undeva sau să fac ceva care nu are rating și tiraj. Păi unde e afacerea?!? Unii au vrut să știrbească legenda EVZ și ne-au pus ștampila de tabloid. Nu a fost așa. Noi am dat știri senzaționale din toate domeniile. Un salt uriaș făcut de EVZ e că am inclus în preocupările presei și faptul divers. Adică ce, o crimă nu era importantă? Declarația senzațională a unei vedete nu era importantă? Ne preocupam foarte mult și de faptul divers și de faptul cotidian.

EvZ: Cum ați făcut față atacurilor conducerilor celorlalte ziare ale vremii? Nu prea le-a picat bine apariția EVZ.

Ion Cristoiu: Toți au fost sceptici. În ziua în care s-a lansat EVZ s-a făcut cunoscuta sindrofie cu chiftele date de noi, cred că la Palatul Elisabeta, și toți adversarii din presă au spus că este o prostie. Că așa ceva nu are nicio șansă. Asta a fost prima reacție. Până la urmă EVZ chiar a făcut o revoluție, pentru că succesul comercial și politic, de autoritate, au făcut ca el să fie urmat. Atacurile erau foarte bune pentru că orice atac îți aduce glorie. Noi am avut mai multe atacuri mârșave dinspre „România Mare” și unele atacuri deocheate dinspre revista „Totuși iubirea” a lui Adrian Păunescu, dar celelalte gazete nu s-au înscris în campania împotriva noastră. Ne atacau ei, dar una e să dai o informație în 5.000 de exemplare și alta e să o dai în 700.000, cât era tirajul EVZ. Practic, am introdus în România presa presă, am schimbat fața presei românești.

EvZ: Cum tipăreați la începuturi? Unde și în ce condiții?

Ion Cristoiu: Noi am început foarte greu din punct de vedere comercial. Am găsit un loc la Casa Scânteii, aveam un etaj, multă lume lucra pe coridor și era tipografia de tip clasic. Foarte pe scurt, articolul scris de mână era dat secretarei, care îl dactilografia. În felul acesta se adunau materiale. Se dădeau șefului de secție, care se uita pe ele, după care ajungeau la mine. Eu am o lectură de tip leninist, în sensul că fotografiez pagina, nu pot să citesc rând cu rând, scriam editorialul și dădeam materialele la paginat. De la mine ajungeau la secretarul general de redacție, care lucra cu machetatorul, adică tehnoredactorul de azi. Materialele cu machetă se duceau la tipografie, care era aproape, cred că era Coresi.

EvZ: Cum se desfășura o şedinţă de sumar?

Ion Cristoiu: În fiecare dimineață aveam o ședință. Se adunau redactorii șefi adjuncți, cu șeful de număr, și câțiva șefi de secție la mine în birou, unde aveam în spate o tablă. Primul lucru pe care îl făceam era să pun întrebarea: de ce v-a scăpat știrea? Citeam înainte toate ziarele și vedeam dacă Adevărul, de exemplu, a dat o știre tare și noi n-am dat-o. Redactorul care a pierdut știrea era sancționat automat cu 25 lei. La fel de bine puteam să întreb și cine a dat știrea X, care i-a ras pe toți. Recompensa era de 50 lei, pe loc.

EvZ: Deci aveați un sistem bine pus la punct de recompense și pedepse.

Ion Cristoiu: Sorin Roşca Stănescu aproape că s-a îmbogățit pentru că noi plăteam foarte mult și documentele aduse. El probabil le obținea pe gratis de pe undeva și venea cu ele și i le plăteam. Era o stimulare. Rar exista o greșeală de informații. La ora 15:00 făceam o nouă ședință în care deja aveam materiale, o machetă de principiu și acolo venea o altă școală, a titlurilor. Niciodată, deși sunt considerat unul dintre cei mai buni dătători de titlu din România, nu le-am dat singur. Căutam titluri care atrag atenția, unele au intrat și în istorie ca formulă plastică. Eu spuneam că ne-ar trebui un titlu cu frunză. Și începeau toți: frunză galbenă, frunză în două și așa mai departe. Eu mai puneam ceva și așa ieșea titlul.

EvZ: Care era pasul următor?

Ion Cristoiu: Apoi duceam materialele la machetă și de acolo, pe rând, la linotip. Linotipistul era un tip gol până la brâu, pentru că plumbul era fierbinte, care bătea în plumb articolul. Materialul în primă fază se reproducea pe hârtie, mergea în redacție, era corectat, după care se întorcea la linotipist, care era un fel de dactilograf în plumb. Acest text care era din plumb urma să fie pus într-o pagină de plumb, ajungea la un alt tip din tipografie, mai important decât linotipistul, care potrivea articolele pe bază de machetă. Și făcea o pagină de plumb, o trăgea și pe aia pe hârtie și venea în redacție și vedeau oamenii cum arată pagina.

EvZ: Greu și foarte migălos proces.

Ion Cristoiu: De regulă eu mă duceam când era aproape pe terminate în tipografie și fiind deja un obișnuit printre tipografi ei îmi spuneau: Șefu, nea Cristoiu, patroane sau cum îmi ziceau ei, articolul ăsta nu intră. Și tăiam din el. Sau titlul ăsta e prea mare și îl schimbam. Erau două expresii care circulau în lumea tipografilor: „Ce se taie nu se fluieră”, și niciodată nu am înțeles de ce nu se fluieră, probabil că era ideea că dacă l-a tăiat nu i se simte lipsa. Și cealaltă expresie: „Nu-i Shakespeare ăsta să nu tăiem din el”. După ce dădeam BT-ul, paginile mergeau la rotativă. Primele numere se aduceau în redacție.

EvZ: Vă gândeați pe-atunci că la un moment dat vor dispărea tipografiile pe plumb?

Ion Cristoiu: Nu. Ca ziarist, cred că în primii ani postdecembriști, am văzut un procesor de texte, word-ul de acum. Nu cred că era un laptop, avea cineva de la noi, dar nu mai țin minte cine. Mi s-a părut o chestie fascinantă și mi-am zis că trebuie să am un asemenea lucru pentru că este de-o utilitate uluitoare. Să luăm, de exemplu, un eseu: eu îl scriam de mână, îl băteam la mașina de scris, apoi trebuia să-l corectez, după aia să-l rebat. Când am văzut eu că poți să corectezi de 20 de ori fără nicio problemă, m-am gândit la Emisescu, săracul, care are mii de corecturi. Nu mă gândeam atunci că se va ajunge la aceste ziare, dar indiferent cum sunt făcute ele nu au modificat talentul. Mâna care scrie presupune să aibe în spatele ei talent. Nu are talent, nu are importanță suportul. Unii au scris pe papirusuri și sunt mai buni decât cei care scriu pe Internet.


„EVZ a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România postdecembristă. Profitul era uriaș”


EvZ: Dar la declinul „printului” vă gândeați pe atunci?

Ion Cristoiu: Nici la asta nu m-am gândit. Inclusiv în România, de declin e vinovat faptul că printul și-a propus să concureze Internetul și televiziunea. Eu nu cred că la ora actuală vreun ziar din lumea asta poate să concureze televiziunea. Sau radioul, sau Facebook-ul, sau Internetul. Păi ăla dă imediat și tu nu ai cum să tipărești, decât dacă o faci din cinci în cinci minute. Eu cred că printul se va salva în momentul în care va găsi specificul printului. Și mereu spun că specificul printului constă în textul mai mare de o filă, care nu se poate citi pe Internet. Internetul și televiziunile sunt semințe. Mănânci, dai știrea, și gata, ai consumat-o! Aprofundarea vine prin print. Doar că generațiile de acum de ziariști nu pot să treacă mai mult de două-trei rânduri.

EvZ: EVZ trăia exclusiv din banii dobândiți din vânzarea la chioșc și abonamente? Sau și pe atunci publicitatea avea un cuvânt greu de spus?

Ion Cristoiu: Eu am fost un mare adversar al publicității. Am început să ne punem problema asta după o mare „bătălie” a lui Cârciog cu mine, că nu-mi plăcea că-mi tăia din spațiu. Acesta a fost unul din ziarele care a îmbogățit acționarii. Domnul Mihai Cârciog și-a luat casă la Viena. Și Nistorescu s-a îmbogățit. Eu nu m-am îmbogățit atât de tare pentru că am pierdut banii cu tot felul de prostii. Am copiat multe dosare și documente din astea care mă costau. Plus că veneau tot felul de cetățeni cu dați-ne și nouă că ne moare copilul... Nu-mi pare rău, nu am fost eu niciodată un mare strângător. Dar EVZ a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România postdecembristă. Profitul era uriaș.

EvZ: Până la urmă ați cedat cu publicitatea.

Ion Cristoiu: Publicitatea a apărut în momentul în care acționarii începuseră să cheltuiască nebunește. Adică era o risipă. Mihai Cârciog venea la restaurant și punea teancul de bani alături. Când venea cineva spunea poftiți! Așa era atunci. Am început să dăm publicitate în ziar prin 1995, după vreo trei ani de la lansare. Dar nu trăiam din ea, noi am trăit foarte mult din vânzare. Eu la două lucruri mă opuneam: creșterea prețului ziarului, pentru că îmi reducea tirajul, care pentru mine era semnul succesului, și publicității, care îmi mânca spațiul. Eu am făcut, pentru alții, evident, nu pentru mine, cele mai rentabile afaceri. Din banii de la Expres Magazin s-a făcut EVZ, nu a venit nimeni cu bani, dar a fost o investiție care a îmbogățit pe acționari.

EvZ: Creșterea și profitabilitatea nu veneau și din faptul că, practic, se pornea de la zero și că singura direcție era în sus?

Ion Cristoiu: Nu. Putea să rămână la un anumit tiraj. Am început cu 40.000 și am ajuns la 700.000, considerând că 100.000 se furau. Stați un pic că eu am îmbogățit nu numai acționarii, ci și pe contabilul șef, pe cei care se ocupau de distribuție. Toți sunt bogați. Nu vă puteți imagina ce afacere a fost. Dar a fost o afacere care, la rândul ei, a fost nechivernisită. Eu eram acționar minoritar, dar dacă, de exemplu, Mihai Cârciog ar fi fost, nu știu, un alt om, acum EVZ ar fi avut o întreagă clădire, de 11 etaje, pentru că banii s-ar fi reinvestit. Poate că ăsta a fost talentul lui: să fie și bun și să nimerească, dar să și risipească. A irosit enorm.


„Mereu am comparat și voi compara presa cu un serviciu secret. Jurnalistul ar trebui să fie spion”


Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EvZ 25 de ani

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate