Politologul Vladimir Tismăneanu compară, pe Facebook, ”tăcerea demnă” a lui Lucian Blaga (care și-a asumat marginalizarea și umilirea socială, încăpățânându-se să respingă dictatura comunistă), cu ”circul colaboraționist” al unor Mihail Sadoveanu și George Călinescu (laolaltă cu mulți alții), a căror atitudine slugarnică și imorală le-a compromis uriașul talent. De asemenea, Tismăneanu subliniază faptul că, dintr-o poziție de maximă vizibilitate – membru al Prezidiului ”Marii Adunări Naționale” – Mihail Sadoveanu a respins, fără șovăire, cererile de comutare a sentințelor numeroșilor condamnați la moarte.
EvZ vă prezintă considerațiile lui Vladimir Tismăneanu.
Etica neuitării și compromiterea unui uriaș talent
”Lumina venea de la Răsărit: In timpul acesta, rudele și prietenii conului Mihai gemeau și mureau in inchisori și lagăre... (...) Etica neuitării: Monica Lovinescu spunea că nu e posibil ca aceeași mână să semneze texte literare geniale și delatiuni. Mihail Sadoveanu nu a semnat delatiuni si, in câteva ocazii, a intervenit pentru prietenii săi arestati. Problema, in cazul său, este că a devenit complicele, colaboratorul si legitimizatorul unui regim ilegitim si criminal. Și-a transferat, mai exact spus și-a vândut respectabilitatea si, prin aceasta, a pierdut respectul atâtor oameni cinstiti, intelectuali si nu numai. A făcut-o din teamă, din cupiditate, din vanitate, din lașitate? Probabil că toate laolaltă. S-a compromis și și-a compromis uriașul talent... (...)
Pilda lui Blaga
Istoria onoarei și a dezonoarei la români: Intre tăcerea demnă a lui Lucian Blaga, urmărit continuu de Securitate și marginalizat pe un umil post de bibliotecar la Cluj, și circul colaborationist al unor Sadoveanu si Călinescu, dati-mi voie să o aleg pe prima. Aici nu mai este vorba de unele scrieri ocazionale, de concesii temporare, ci de acceptarea de functii in regimul comunist. In cazul lui Sadoveanu, functii de maximă vizibilitate, de pilda Prezidiul "Marii Adunari Nationale", acea entitate care respingea fara șovăire cererile de comutare a sentintei de către cei condamnati la moarte...”, scrie Vladimir Tismăneanu.
Recomandările noastre
