Miercuri, 20 iunie 2017, avînd unele treburi prin Bucureşti, în afara Bibliotecii, am întîlnit mai mulți cetăţeni cu care am stat de vorbă despre Criza politică din România. Spre deosebire de cele două televiziuni PSD-Gruparea Dragnea – România tv şi Antena 3 – nimeni nu părea preocupat de Codruţa Kovesi.

 Cînd leul cade, cînd Partidul de guvernămînt e pe cale să transforme un Război conjugal într-un Război civil, cînd un secretar din Ministerul Justiţiei, plantat în sfere înalte de un baron PSD local pe motive de pat, fuge cu semnătura, cînd ştiucile lui Liviu Dragnea acuză peştii lui Grindeanu că sînt trădători de ţară, cînd miniștrii sînt cînd la Guvern, cînd pe acasă, cum să-ţi stea gîndul la Codruţa Kovesi?

Toţi, dar toţi cei întîlniţi, fără excepţie, mulţi oameni tineri erau furioşi pe unguri.

Ungurii care vor tăbliţe bilingve în sectorul 1 din Bucureşti.

Ungurii care vor ca 15 martie să fie egal cu 1 decembrie.

Ungurii care vor bacalaureat diferenţiat.

Ungurii care vor ruperea Universității din Cluj în două.

Aceste lucruri n-au fost aflate de cetăţeni din documentele în limba maghiară ale UDMR. Ele au fost date publicităţii de Presa Independentă (Presa pro Dragnea n-a suflat un cuvînt, ocupată să cultive diversiunea cu Înregistrările) ca făcînd parte din negustoria dintre UDMR şi Liviu Dragnea. Nu dintre UDMR şi majoritatea românească, nu dintre UDMR şi PSD, ci dintre UDMR şi un singur om Liviu Dragnea.

Erijat în România, Parlament, Partid, majoritate românească, Liviu Dragnea a negociat cu UDMR aceste drepturi date peste noapte în schimbul voturilor la Moţiunea de cenzură.

Voturi care nu salvau nici România, nici măcar PSD.

Voturi care-l salvau pe el.

Şi nu de la moarte, nu de la închisoare (atunci ar mai fi fost de înţeles), ci de la plecarea de la şefia PSD.

Totul era aranjat ca această negustorie pe seama ţării să se întîmple pe șest, în stilul PSD deja cunoscut

„Noaptea, ca hoții!”.

Cu o seară înainte, pentru a droga electoratul şi activul PSD, Liviu Dragnea a plasat în spațiul public prin intermediul celor două televiziuni de casă – România tv şi Antena 3 – diversiunea Înregistrările cu Codruţa Kovesi.

Electoratul PSD, care alcătuiește majoritatea telespectatorilor de la România tv și Antena 3 nu trebuia să afle că Liviu Dragnea e pe cale să dea UDMR chiar și drepturi pe care Uniunea nu le-a cerut.

Trebuia să asculte trăncăneala despre Codruța Kovesi, una dintre miile de trăncăneli inutile, cu aceiași invitați inutili, trăncăneli pur și simplu, în urma cărora nu se întâmplă nimic cu șefa DNA. Ba mai mult, în urma cărora șefa DNA devine și mai harnică în folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico- mafiote.

Pînă la un punct diversiunea a ţinut. În timp ce alte televiziuni (Realitatea tv, de exemplu), site-uri, ziare, radiouri trăgeau semnale de alarmă despre negustoria lui Liviu Dragnea, despre riscurile incalculabile în planul stabilității interne, cele două posturi continuau să transmită despre Codruţa Kovesi.

O dată blocată calea de deşteptare a electoratului PSD, Liviu Dragnea a purces imediat la punerea în aplicare a Operaţiunii: „Noaptea, ca hoţii!”

Concomitent cu începerea negustoriei cu UDMR, au fost convocate mai multe Comisii parlamentare care să treacă în regim de urgenţă Proiectele de legi cerute de UDMR în schimbul salvării lui Liviu Dragnea. S-a convocat pentru a doua zi birourile permanente şi cele două Camere pentru ca pînă marţi seara legile să treacă de Parlament.

Votarea lor a fost condiţia pusă de UDMR, suspicioasă că Liviu Dragnea o va trage pe sfoară.

Și parlamentarii PSD- ALDE, atît de tîrîie brîu cînd e vorba de votarea unei legi cerute de modernizarea țării (nu ți-ar veni duminică la serviciu nici dacă băncile s-ar transforma în vitrine cu brînză de burduf).

Cu toate diversiunile puse la cale de Liviu Dragnea, negustoria cu UDMR a ajuns rapid la conştiinţa Opiniei publice, dar mai ales a activului PSD din Ardeal şi Banat.

Conştienţi că acceptînd această negustorie, ei nici nu vor mai putea trece prin Carpaţi, liderii PSD au trimis semnale speriate la Bucureşti. La Bucureşti, înconjurat de Camarila care-i spală picioarele cu limba, Liviu Dragnea n-avea nici o problemă cu conducerea colectivă a PSD. Ca şi în cazul CPEx-ului din 21 decembrie 1989, membrii CExN îi pupau mîinile rugîndu-l cu lacrimi în ochi să nu-i părăsească.

Tot pe parcursul nopţii s-au pus în mişcare şi liderii Opoziţiei de data asta cu Traian Băsescu în frunte.

Se pregătea un nou Scandal naţional ca în ianuarie 2017.

Circulă și zvonul c-au intervenit Serviciile, puse în stare de alarmă de tensiunea pe cale de a deveni conflict etnic dacă negustoria îi ieșea lui Liviu Dragnea.

Şi tot ca în ianuarie 2017, Liviu Dragnea a dat înapoi.

Ca de obicei, Liviu Dragnea, cel care marți seara ținea discursuri despre nevoia de a da scoate de la naftalină legile cerute de UDMR, a început să jure că el n-are nici un amestec în Criza pe cale de a se dezvolta.

Marţi, pe la 11, negustoria cu UDMR a căzut.

Înseamnă asta că trebuie să ne ducem toţi la culcare, împăcaţi cu gîndul că pînă la urmă nu s-a întîmplat nimic? Nici vorbă.

Cele spuse de mine despre bucureştenii revoltaţi pe UDMR semnalează că ne-a trecut glonţul pe la ureche. Nu, nu glonţul adoptării măsurilor cerute de UDMR, ci glonţul unei ten-siuni etnice cu consecinţe imprevizibile.

E vorba de tensiuni ivite din drepturile care se dădeau maghiarilor? Fireşte că nu.

E vorba de felul banditesc în care Liviu Dragnea s-a dovedit mai generos cu UDMR decît cu știucile din Delta sa privată.

Ca şi în cazul Ordonanţei 13, ca şi în cazul Răsturnării Guvernului, e vorba de cîteva lucruri prin care din nou Partidul de guvernămînt şi-a dovedit iresponsabilitatea de a guverna:

1) Drepturile minorităţii maghiare pot fi acordate. În nici un caz însă ca rezultat al unei negustorii între UDMR şi un singur om: Liviu Dragnea. Ele trebuie să fie rodul unei cumpăniri înțelepte a Majorități românești și nu al unei „Îți dau, îmi dai, ca pe Șoseaua de centură.”

2) Ca şi în cazul Ordonanţei 13, ţara era pusă pe plită încinsă de dragul unui om, mai precis, pentru salvarea unui singur om: Liviu Dragnea. 3) Punerea în mişcare a mecanismului de adoptare a legilor cerute de UDMR n-a fost precedată de o dezbatere publică, nici măcar de un semnal. Pur şi simplu, el s-a pus în mişcare în stilul „Noaptea, ca hoţii!”

Într-un editorial anterior arătam că sintagma „Noaptea, ca hoţii” defineşte un mod al PSD de a lua măsuri:

„Suspendarea a fost unul dintre cele mai tari semne ale năravului PSD:

Politica lui „Noaptea, ca hoţii!” Prin asta s-a înţeles de obicei decizii luate noaptea, cum a fost adoptarea Ordonanţei 13.

Noaptea, ca hoţii înseamnă însă decizii luate netam-nesam, fără un semn exterior că sunt pregătite, decizii constînd în forţarea unor proceduri.

Scopul Modului de Operarea Noaptea, ca hoţii! e luarea prin surprindere a opiniei publice, prinderea pe picior greşit a forţelor menite a contracara acţiunea antidemocratică şi anticonstituţională, desfăşurarea în viteză a întregii Operaţiuni pentru ca făptuitorii să nu fie prinşi asupra faptului. Noaptea, ca hoţii! înseamnă o acţiune politică în genul unui jaf de bancă în plin centrul Londrei. Cu ochii la ceas şi cu urechile la sirenele Poliţiei.”

Noua încercare a lui Liviu Dragnea de a da foc la ţară pentru a-şi salva şefia a eşuat.

Înseamnă asta că Liviu Dragnea nu va mai încerca să dea foc ţării? Fireşte că va mai încerca.

Cîtă vreme PSD e condus de Liviu Dragnea, rămas la Guvernare va face şi alte şi alte încercări de a da foc la ţară.

Liviu Dragnea are la dispoziţie beţe de chibrit destule.

Sînt membrii CExN.

Și un butoi de benzină.

PSD, partidul care nu îndrăznește nici măcar să-l tragă de mînecă pe Liviu Dragnea, d-apoi să-l oprească prin forță.