Comisarul Radu Gavriș vorbește despre cei mai sângeroși ucigași pe care i-a trimis după gratii. Cu toți a avut o relație „specială”.

Din anul 2000, când a ajuns ofițer la Serviciul Omoruri din Poliția Capitalei, comisarul Radu Gavriș a văzut sute de cadavre. A coordonat anchete ale unor cazuri ajunse celebre și a trecut prin experiențe unice pentru un polițist. Pe unele dintre ele le-a așternut într-o carte, drept ghid pentru cei ce vor să cunoască meseria de polițist de omoruri. Este una complicată, ca și percepția pe care o au alții despre el. „Când spun unde lucrez, toți zic :„<>”.

Colegii spun despre comisarul Radu Gavriș că este „unul dintre cei mai atenți polițiști la detalii, tenace ca un câine de urmă”. Și asta pentru că a reușit să rezolve dosare extrem de vechi. Ultimul a fost soluționat după 17 ani, cu ajutorul unui soft nou.

Comisarul povestește despre criminalii pe care i-a audiat că a ajuns să aibă o relație cu fiecare: „Intră în acest birou tot felul de persoane. Pe unii, ca să îi faci să vorbească, trebuie să empatizezi cu ei, să ajungi să le înțelegi gesturile. În cele din urmă, când merg către gratii, te desparți de ei în condiții, să le zicem, amiabile, chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce au făcut. Am ajuns să discut și să mă apropii chiar și de Sandu Geamănu”, a dezvăluit.

În final, misiunea lui Gavriș și a colegilor de la Serviciul Omoruri este să ajungă la ucigași, dar mai ales la probele care îi încriminează pentru că aceastea sunt cele mai importante în fața instanței. Tocmai de aceea, de la scena unei crime, „polițiștii pot preleva și 500 de urme, dacă este vorba despre un apartament și pot sta chiar și patru zile”, ne arată Gavriș.

Reclamați că nu au făcut curățenie după amprentare

La Omoruri nu e ca-n filme. Se lucrează greu, se așteaptă mult unele rezultate. „Înainte se luau amprentele cu praful acela negru, se făceau poze cu aparatele cu film. Ni s-a întâmplat ca după ce am prelevat amprente, dintr- un apartament, să primim reclamație că nu am făcut curățenie”, a declarat Radu Gavriș. Acum, se pot lua urmele cu metode mai evoluate și se fac mii de poze cu aparate digitale. Sunt puține cazuri care rămân nesoluționate. Cele mai grele sunt acum cele care se petrec în stradă, unde oamenii, chiar dacă sunt martori oculari, refuză să coopereze. Cum este cazul taximetristului ucis în București, nesoluționat pentru că martorii refuză să coopereze. Noul soft este necesar pentru că pe lângă amprenta obișnuită pe care o luam de la degete, o include și pe cea palmară, care este mult mai clară. La poliția Capitalei se înregistrează cam 100 de cazuri pe an, 90 sau 94 dintre ele sunt soluționate. În 2014 au fost rezolvate toate.

Vitalie Proca, un dosar complex

Cel mai complicat caz, considerat un important material didactic - pe care l-a predat studenților de la Drept sau Academia de Poliție - este al lui Vitalie Proca, cel înregistrat în cartierul Titan. „Acolo am avut un întreg volum de activități, am audiat intermediarii, pe cei care l-au plătit, martorii și am participat toți colegii din serviciu. A fost prin în Moldova, l-am audiat și, chiar dacă nu recunoaște fapta, noi avem suficiente probe și dovezi împotriva lui”, explică Gavriș. Vitalie Proca a tras 28 de proiectile în direcția unei persoane pe care a confundat-o, atunci a fost nevoie de tot Serviciul Omoruri.

În noiembrie anul trecut, un tânăr din Vitan a fost mitraliat de un individ cu un Kalașnikov și un Macarov. Vitalie Proca a împușcat un bărbat pe care l-a confundat cu Puiu Mironescu, adevărata sa țintă. Au fost audiate aproximativ 2.000 de persoane. În dosarul din Vitan, în a opta zi, au fost găsiți martori care l-au văzut pe Proca la fața locului și care ulterior l-au și recunoscut din planșa Poliției. O contribuție importantă a avut o cameră, care era montată la scara unde locuia victima atentatului, și care a arătat că autorul a filat zona respectivă 11 zile, iar aparițiile lui au ajutat anchetatorii să stabilească modelul mașinii folosite, culoarea și marca. Chiar dacă atentatul din Vitan este un dosar complex la care anchetatorii încă mai lucrează, rămâne totuși un caz izolat în istoria Poliției.

Autorul, Vitalie Proca, cetățean moldovean cu crime la activ, era un asasin plătit care greșise ținta. Același asasin care în martie 2012 a încercat să ucidă un bancher rus la Londra. Polițiștii britanci l-au scăpat atunci printre degete. Moldoveanul a fost arestat la Moscova în februarie 2013, în baza înformațiilor obținute de ofițerii români, informații care au dus și la rezolvarea tentativei de asasinat din Londra.

„Ghidul anchetatorului de omoruri”

Experiența de anchetator a lui Gavriș este lesne de înțeles. A fost descrisă într-o carte la care a lucrat cu procurorii Radu Budăi și Alex Georgescu. „Am gândit-o împreună pentru cei noi veniți în colectivul de anchetatori. Le va fi mai ușor să parcurgă anumiți pași pentru fiecare procedură, și sunt descrise cam 60-70 de proceduri, sunt exemplificate cu niște cazuri pe care le-am întâlnit pe parcursul mai multor ani”, spune Gavriș.

În anul 2000 a terminat Academia de Poliție și a fost trimis la Serviciul Omoruri din Poliția Cpitalei. I-a avut ca șefi pe Lucian Guran și apoi pe Dan Antonescu, cunoscuți polițiști cu o carieră de invidiat. „Când eram mic, vroiam să mă fac polițist. Prin clasa a cincea m-am hotărât. Eram cu alți doi prieteni care au zis că se fac polițilști și ei. Unul a devenit procuror, iar altul s-a răzgândit pe parcurs și s-a făcut preot. Nu știu ce anume m-a împins la asta, dar știu că am fost foarte sigur de ceea ce vreau să fac”, spune Gavriș despre el.

„Primul caz la care am participat a fost o autopsie a unui italian împușcat. Nu am fost marcat, nu îmi amintesc să mă fi marcat în mod deosebit. Am învățat că într-un caz de omor sunt foarte importante primele 48 de ore, în care se fac 80% dintre activități. La scena unei crime, dacă este într-un apartament, poți lucra și patru-cinci zile și se pot preleva 400-500 de amprente.

Gavriș ne mai dezvăluie că unele dosare sunt greu de soluționat, mai ales din cauza timpului care își pune amprenta. „Un alt caz mai complicat a fost cu un shelet, găsit după doi ani. O bătrână care locuia la curte a fost descoperită în casă de un angajat care a venit să verifice contoarul de lumină”, își amintește comisarul.

Ajutorul FBI, la Geamănu

A apelat și la alte metode pentru a găsi criminli, prin atașatul de interne la SUA. „Am trimis niște imagini pe care le-au prelucrat în America și care au fost probe în cazul lui Sandu Geamănu. Așa am reușit să îl reținem”, arată Gavriș.

Ilie Alexandru, zis Sandu Geamănu, în 2008, a comis o tâlhărie. Aflând că o familie ar avea în casă o sumă mare de bani, aproximativ 45.000 de lei, mai mulți indivizi (din gruparea lui Sandu Geamănu -n.r.) au pătruns mascați în casa unde la acel moment se afla un bătrân și l-au lovit. Apoi i-au furat banii. Ulterior victima a decedat.

Anumite persoane din anturaj, dar şi unele greşeli comise la faţa locului l-au dat de gol până la urmă. FBI-ului a procesat câteva imagini video, care au ajutat la încătușarea lui Geamănu.

Alcoolul, principala cauză a crimelor

„În România, la crimă se ajunge cel mai des din cauza geloziei, din cauza băuturii sau pentru bani”, spune Gavriș. 60-70% dintre crime se petrec din cauza alcoolului. „Am avut un caz în care o bătrână a văzut un cadavru, într-un balcon. A sunat la poliție și când am ajuns acolo, autorul dormea. Nu l-am putut trezi. Cât timp am stat acolo el nu s-a putut trezi. După vreo 12 ore, ne-a spus că el crede că a omorât pe cineva. Dar nu știa pe cine. I-am arătat fotografiile și atunci a zis „ce oi fi avut cu el? De ce tocmai pe Vasilică l-am omorât?!”, povestește Gavriș. A declarat că băuse cam 30 de litri de bere.

Spune că nu s-a întâmplat ca el sau colegii să greșească autorul unei crime. Dar, foarte mulți criminali condamnați definitiv în penitenciar se plictiseasc și le mai dau de lucru. Pun mâna pe telefon și anunță că că ei sunt autorii în anumite cazuri de omor. „Nu este greu să ne dăm seama. Cei mai mulți văd la știri anumite cazuri, dar după ce le punem întrebări nu ne putem lăsa păcăliți de asemenea indivizi”, ne mai explică el.

Cazul Passaris

Un alt caz la care a luat parte comisarul Radu Gavriș a fost dublul asasinat comis de Konstantinos Passaris la o casă de schimb valutar din Capitală. Acest dosar a fost soluționat tot datorită minuțiozității anchetatorilor. Grecul a fost dat de gol de o singură amprentă lăsată pe o sticlă de Coca-Cola, care era pe masă. De fapt, lucrurile au fost încurcate la început. Sticla cu suc fusese încercată anterior de către un bărbat care se dusese la un magazin de vizavi. A vrut să o cumpere, a pus mâna pe ea, a văzut că este caldă și a luat alta rece. După câteva ore, una dintre victime a venit și a cumpărat acea sticlă de Coca-Cola, dar amprenta bărbatului rămăsese acolo. Omul a explicat foarte clar cum au stat lucrurile și totul a fost lămurit. Astfel a fost exclus de pe lista de suspecți. Culmea este că individul avea amprentele în baza de date a Poliției.

Pe Passaris, Șeful de la Omoruri îl cataloghează ca fiind un criminal periculos și bine organizat. Asupra lui s-au găsit trei arme. A fost condamnat, în 2003, la închisoare pe viață după ce în noiembrie 2001 s-a dus în fața ghișeului unei case de schimb valutar din București, situată pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, a ucis un paznic și un casier și a plecat cu aproximativ jumătate de miliard de lei vechi. Nu doar cercetarea la fața locului joacă un rol important în anchetă. Sunt situații în care, atunci când vine vorba despre audieri, oamenii legii desfășoară un adevărat maraton. De exemplu, în cazul atentatului din Vitan, când moldoveanul Vitalie Proca a împușcat un bărbat pe care l-a confundat cu Puiu Mironescu, adevărata sa țintă, au fost audiate aproximativ 2.000 de persoane.

În pericol de explozie

Unul din dosarele la care a lucrat Radu Gavriș a fost cel al atentatului de la Liceul Jean Monnet, din august 2002, când mai multe persoane au fost rănite după ce un bărbat a aruncat o grenadă în fața unității de învățământ. Cazul a fost ca un fitil aprins, care i-a pus în pericol pe toți polițiștii în perioada cercetărilor de la fața locului.

Ancheta a fost complexă, iar viața celor de la Serviciul Omoruri a fost expusă pentru că au ajuns să dezgroape mai multe grenade pe care autorul, Dragoș Ciupercescu(foto), le ascunsese sub un morman de pământ, chiar în locul unde fusese înhumat tatăl său. A fost un caz greu pentru toți polițiștii anchetatori care nu au conștientizat pericolul în acele momente.

În 2002, au fost două atentate cu grenadă. Una a explodat în faţa Liceului Jean Monnet ( 30 august 2002) şi o altă grenadă, care din fericire pentru trecători nu a explodat, a fost aruncată în faţa Liceului Gheorghe Lazăr ( 14 martie 2003). Cel care a amplasat grenadele, Drașoș Ciupercescu, le-a furat dintr-o unitate militară. El a îngropat o parte din ele la mormântul tatălui său, unde polițiștii leau găsit. Ciupercescu a fost condamnat, în urma probelor, la 19 ani de închisoare.

În atentatul de la Jean Monnet au fost şase victime. O fetiţă a fost lovită destul de grav de schije. La Liceul Gheorghe Lazăr, infractorul a amplasat grenada în zăpadă, cu acel cui scos, iar atunci când omătul se topea urma să explodeze. Corpul grenadei, însă, a fost deasupra pârghiei de siguranță, ceea ce a împiedicat declanșarea. Un militar de profesie, care trecea prin zonă şi-a dat repede seama despre ce este vorba şi a chemat polițiștii. Specialiștii Serviciului Pirotehnic au înlăturat cu succes pericolul.