Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. Revelionul, Cabaretul şi Canasta

Radu Ștefănescu
Autor: | | 1 Comentarii | 3312 Vizualizari

Pe 31 decembrie s-au născut Henri Matisse, Anthony Hopkins, Donna Summer, Ben Kinsley, Val Kilmer, Enea Hodoş, Ilarie Voronca, Mihai Dascăl, Miliţa Petraşcu, Nell Cobar.

Nimic important în calendarul creştin ortodox, doar Sfinţii Hermes şi Melania Romana. Nimic, nimic, în "Kalendar", geto-dacii, în perioada aceasta, aveau alte treburi, poate diplomatice, poate de expediţii, poate de aprovizionare, nu sărbătoreau nimic. Cel mai probabil era că stăteau la cald, în satele fortificate şi aşteptau să treacă frigul!

Mulţi dintre domniile voastre, dragi lupi, padawani şi hobbiţi îmi scrieţi să vă spun cum o să petrec eu Revelionul. Şi să vă povestesc despre obiceiurile românilor dintre cele două războaie. Nu le ştiu pe toate, ştiu doar ce făcea familia mea, din auzite şi văzute. Aţi ghicit corect, eu nu fac decât să repet, sa continui, ce am văzut, la mine acasă, în familia mea. Adaptate la situaţia mea de pustnic în rodaj şi la puţinul pe care îl am.

Haideţi să vedem cam cum era Revelionul 1938, un an de referinţă pentru România. Pentru familia mea, anul 1937 a fost un an bun şi se pregăteau pentru un an şi mai bun. Nu conta cine era la putere, liberalii, sau ţărăniştii, sau aventurile regalităţii. România era, la scara de atunci, o ţară prosperă, cu o monedă puternică. Ceea ce se răsfrângea asupra celor care munceau. Pe ai mei nu îi interesa politica, doar munca, familia, prietenii şi ţara! Iar bunicii mei munceau de dimineaţă până seara, de aceea aveau proprietăţi, aveau bani şi speranţe de mai bine.

Masa de Revelion, în familia mea, nu era aşa de bogată ca cea de la Crăciun. Acum conta veselia, bucuria, petrecerea, speranţa şi norocul!

Familia mea, toată, cu mic cu mare, în seara de Revelion se ducea neapărat la reprezentaţia lui Tănase, la teatrul de revistă, sau la o comedie, la cinematograful "Florida". Masa se punea pe la ora 10 seara, când soseau şi invitaţii. Aşa s-a întâmplat şi la Revelionul lui 1938. Bucureştii erau de invidiat în acel an, anul 1937 fusese bun iar 1938 se întrevedea ca un an de belşug. Dar ce se servea la masă?

Sigur, din nou salata de beuf, răcituri de porc şi curcan, chifteluţe de carne de pasăre, tot curcan, sau porc. Apoi marea plăcintă cu carne, etajată, cu multe straturi, de un gust desăvârşit, bine echilibrată cu curry, dafin şi piper. Pescărie, dar în familia mea era o ciudăţenie, de Revelion se mâncau conserve de peşte franţuzeşti, sau olandeze, aduse pentru băcănia bunicii Uţa. Tot timpul nopţii Revelionului băcănia bunicii rămânea deschisă. Din când în când, coniţa Uţa sau Leana, ajutoarea ei, se repezeau la auzul clopoţelului de la uşa de intrarea a băcăniei. Câte un vecin care avea nevoie de un kil de vin, sau terminaseră pâinea, sarea, piperul, muştarul, sau mai pofteau la un mezel, etc. Şi asta tot timpul Revelionului, până la ora 6 dimineaţa. Băcănia bunicii Uţa cred că a fost primul non-stop din Bucureşti!

Apoi sărmăluţe, de data aceasta în foi de viţă şi cu iaurt sau smântână, musaca, sau dichisita friptură Beef Wellington pe care doar bunica Uţa ştia cum să-i potrivească foetajul şi durata ţinerii în cuptor. Cu salată de andive, aranjată cu ulei de măsline, lămâi şi sare de salină. Vinurile potrivite, alb pentru pescărie, roşu sec pentru friptură. Foetaje, ciocolată belgiană în batoane mari, tot din băcănie, bomboane fondante, tort „buturugă”.

Se discuta şi se mânca până când la radio se dădea ora exactă de la miezul nopţii. Anul Nou! Atunci se destupau cu zgomot mare sticlele de şampanie. Fiecare lua de mână pe cineva cu care voia să fie împreună în noul an. Soţiile îşi cuprindeau soţii, bunicii înfăşcau câte un copil. Cei care erau solo, singuri, băgau mâna în buzunar unde era, obligatoriu, o monedă de argint, monedele preţioase ale României de pe atunci.

Atunci începea petrecerea. Se dansa, se jucau jocuri, mimă, se făceau farse. Se dansa mult tango, dar şi charleston şi konga pe suntele plăcilor marelui patefon "His Master's Voice". Cred că pe undeva mai am o cutie cu ace de patefon, iar în bibliotecă mai există câteva zeci de plăci pentru patefon. Numai patefonul a dispărut, ca şi pianul mamei, un superb "Stainway & Sons".

Au dispărut aproape toţi membrii familiei mele, ce să mai regret lucrurile!

În anul 1938 petrecerea continua, se mai obosea de atâta dans, aşa că se juca rummy şi cărţi.

Jocul de cărţi din familia mea, cel pe care l-am apucat prin anii 50' a fost unul singur: Canasta! Se juca acest joc de cărţi cu înfocare şi cu pasiune, se ţineau scorurile ani întregi şi se tranşau rivalităţi cumplite şi pretenţii superbe. Pentru că jocul de Canasta este ca şi viaţa, spunea simplu Segundo Santos del Montevideo, poate cel mai bun jucător de Canasta al tuturor timpurilor. Era o modă, sigur că da, ca şi ginul şi konga. Dar şi astăzi eu joc Canasta. Am jucat mereu Canasta, i-am învăţat şi pe alţii, ca să pot juca! Se potriveşte familiei mele, sângelui nostru!

Dimineaţa venea, cu plăcinta cu răvaşe şi ciorba de potroace. Coniţa Uţa închidea băcănia. Era semn, pentru musafiri, să se mai ducă şi pe la casele lor. Greu se mai despărţeau de gazde! Pentru că petrecerile din familia mea erau de neuitat. Nu pentru opulenţă şi cine ştie ce preparate. Aţi văzut, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, că preparatele culinare erau, mai degrabă, modeste. Sigur, excelent preparate!

Musafirii veneau la petrecerile noastre pentru veselie şi bucurie, pentru atmosfera incomparabilă pe care ştiau să o întreţină ai mei, pentru dans şi... Canasta!

Şi anul acesta o să ţin tradiţia familiei. Dar cabaretul s-a mutat la TV5, pe care-l urmăresc de fiecare Revelion şi la filmele cu Norman Wisdom şi Benny Hill pe care le-am pregătit, mâncare o să fie puţină şi dansul mai potolit. Canasta, însă, o să fie la înălţime. De Crăciun am primit din State, ştiindu-se obiceiul familiei, un cufăr-Canasta conţinând o mulţime de pachete duble de cărţi de plastic, admirabil făcute, de artişti desăvârşiţi, carnete-formulare de ţinut scorul, multe creioane de lux, cu gumă la capăt, pe care scrie „Canasta, Segundo Santos, Alberto Serrato, Montevideo 1939”. Aşa că, la noi în familie, de Revelion, se joacă Canasta! Ca să se vadă norocul fiecăruia în anul 2016!

Poate că v-am mai fost odată de folos, poate v-am dat o idee pentru petrecerea de Revelion.

Dragi lupi, padawani şi hobbiţi petreceţi, fiţi veseli şi bucuroşi, să vă prindă secunda trecerii în 2016 cu bani în buzunar şi înconjuraţi de cei dragi!

Eu vă spun, ca la Revelionul din 1938 şi atunci în Europa se simţea miros de praf de puşcă:

Un An Nou bun, sănătate, bunăstare şi noroc! Să fie pace!

Acum am stat să mă gândesc ce cadou să vă fac de Revelion, dragi lupi, padawani şi hobbiţi. O glorioasă şi celebră melodie disco cu Donna Summer (pe numele ei adevărat LaDonna Adrian Gaines), frumoasa cântăreaţă americană pe care o pomenim astăzi, o Rihanna a anilor 70’!

 

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate