Româncele se lovesc aproape zilnic de situații în care sunt fluierate, tachinate sau chiar pipăite prin mijloacele de transport în comun ori aiurea, iar hărțuitorii își văd liniștiți de abuzuri, nefiind pedepsiți în niciun fel. Recent, pe internet a devenit viral un filmuleț cu o scenă de hărțuire psihologică la locul de muncă. Un bărbat i-a împins mâncarea în față colegei sale de birou, în timp ce aceasta își lua pauza de masă. După gestul deloc cavaleresc, domnul respectiv a ieșit din birou, fără nicio explicație.

Deputata independentă Oana Bîzgan a inițiat un proiect de lege, care deja a fost adoptat în Senat, prin care propune ca hărțuitorii de orice fel să fie sancționați cu amenzi între 3.000 de lei și 100.000 de lei. Deși modificarea legii ar rezolva problema teoretic, practic, avocatul Daniel Iorga ne-a spus că va fi extrem de dificil ca fapta să fie probată dacă nu se cunoaște identitatea hărțuitorului, și mai mult decât atât, poate crea o confuzie între hărţuirea încadrată la contravenție și cea care se încadrează ca infracțiune, faptă pentru care se răspunde penal.

Aprofundând, Senatul a adoptat, în calitate de primă Cameră sesizată, propunerea legislativă pentru completarea Legii 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, potrivit căreia vor fi interzise și sancționate contravențional cu amendă de la 3.000 de lei la 100.000 de lei, actele de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, săvârșite atât în public, cât și în privat.

Am luat legătura cu inițiatoarea proiectului, deputata Oana Bîzgan, care ne-a declarat că a început acest demers pentru că, în actuala formă a legii, hărțuirea este definită drept contravenție, dar nu este sancționată în niciun fel.

Mai mult, aceasta atrage atenția asupra faptului că victimele abuzurilor riscă să fie chiar ele amendate dacă cer intervenția polițiștilor, pentru că i-au chemat degeaba.

„Definiția rămâne aceeași care e valabilă de atâția ani, însă am aplicat sancțiuni și, pe lângă asta, am dat competențe poliției să intervină în astfel de situații. În acest moment, dacă aveam o victimă care suna la poliție să reclame o hărțuire stradală, polițistul putea să vină să constate că da, conform definiției, este hărțuire, însă nefiind sancționată, polițistul ar fi putut chiar să o sancționeze pe victimă, pentru că a chemat poliția degeaba”, ne-a explicat deputata.

 

Opt din 10 românce nu se simt în siguranță

„Este interzis orice comportament de hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, definite conform prezentei legi, atât în public cât și în privat. Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 100.000 lei, dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât potrivit legii penale să fie considerată infracțiune, încălcarea dispozițiilor art. 6 alin (1), (1-1) și (2 - 4), art. 8, art. 9, alin (1), art. 10 alin (1 - 4), (6), (8), (9), art. 11-22 și art. 29”, se arată în proiectul de lege .

În România, opt din zece femei spun că nu se simt în siguranță când merg pe stradă noaptea, iar patru din zece nu se simt în siguranță nici în timpul zilei. Șapte din zece femei nu se așteaptă ca vreo altă persoană să intervină dacă sunt hărțuite pe stradă.

 

Victimele, acuzate de exchibiționism

„Este importantă conștientizarea victimelor, pentru că, din cauză că societatea tratează de multe ori ca pe o normalitate astfel de abuzuri, ele nu realizează că sunt hărțuite sau nu îndrăznesc să reclame astfel de abuzuri. În plus, de multe ori, victima devine victimă de două ori, prin faptul că este judecată de oamenii din jur. Chiar săptămâna trecută mi-a scris o domnișoară că a fost în autobuzul 178 și un domn foarte drăguț se împingea în ea în mod frenetic, că vezi-doamne, avea o fustă scurtă. Când tânăra l-a rugat să înceteze, o doamnă a să- rit în apărarea fetei, însă alte trei persoane din jurul ei i-au spus: dar de ce te-ai îmbrăcat în fusta asta scurtă? O cam ceri!”, ne-a spus inițiatoarea legii.

 

Hărțuirea psihologică a colegilor de muncă

În România, hărțuirea la locul de muncă este prevăzută și în codul muncii, iar hărțuirea sexuală la locul de muncă este prevăzută în codul penal. Însă, hărțuirea psihologică la locul de muncă nu este prevăzută nicăieri. Astfel că noul proiect de lege vrea să pedepsească și angajații care își umilesc și intimidează colegii la serviciu.

 

Contravenție sau infracțiune?

Pe de altă parte, avocatul Daniel Iorga atrage atenția asupra faptului că hărțuirea, clasificată drept contravenție în legea 202 și care potrivit noului proiect legislativ ar fi sancționată cu o amendă, ar putea fi confundată cu hărțuirea clasată drept infracțiune în Codul Penal, articolul 218, faptă care se pedepsește cu închisoarea de la trei la șase luni.

„Va trebui reglementată situația aceasta de nișă și să nu se confunde cu reglementarea din codul penal, articolul 218, să se păstreze o delimitare clară, între fapta care reprezintă contravenție și fapta care intră în ilicitul penal. Pragul e destul de fin de trecut de la o faptă la alta, și pot fi cazuri în care sunt cercetate persoane din punct de vedere penal, pentru săvârșirea de hărțuire la momentul acesta şi care se vor afla în situația reglementată prin noua lege, și practic procurorul va trebui să dispună ca atare că fapta nu mai reprezintă infracțiune, ci reprezintă contravenție. Adică trebuie făcută o distincție clară între ele. Știți cum e cu hărțuirea, imediat poți să treci de la o faptă de hărțuire, la una de loviri sau de amenințări, amenințarea fiind distinctă de hărțuire”, ne-a explicat avocatul.

 

Hărțuirea stradală, o faptă greu de probat

Avocatul Daniel Iorga mai spune că va fi dificil ca hărțuitorii necunoscuți să fie trași la răspundere, și asta pentru că, de regulă, astfel de incidente se petrec de cele mai multe ori instantaneu, astfel că fără o înregistrare video sau o fotografie, făptuitorul va fi greu de identificat.

„De exemplu, dacă hărțuirea are loc în autobuz, de la o stație la alta, norocul victimei ar fi să aibă o înregistrare video sau poză, prin care să poată fi identificat hărțuitorul, dacă se află în baza de date a poliției sau dacă îl recunoaște cineva.

Poliția e legată de mâini și în astfel de cazuri, pentru că nu știi cum îl cheamă, nu știi cine este, și cel mai probabil, până ajung polițiștii la locul faptei, hărțuitorul pleacă, nu stă să aștepte să fie tras la răspundere și să primească amendă. În situația asta, mi se pare foarte greu de identificat persoana”, explică avocatul Daniel Iorga.

Potrivit inițiatoarei, scopul proiectului legislativ nu e doar de sancționare, ci și de prevenție a abuzurilor. „Chiar dacă hărțuitorii nu sunt prinși tot timpul în fapt, dacă pe o stradă sau într-o anumită zonă există foarte multe sesizări de abuzuri de genul acesta, poliția poate interveni prin instalarea unor camere de supraveghere sau să pună un echipaj acolo pentru ca oamenii să se simtă în siguranță. Dacă avem foarte multe incidente în transportul în comun, aceste companii, fie că sunt din București sau din alte localități, vor trebui să ia măsuri pentru prevenție și protecție”, ne-a declarat deputata Oana Bîzgan.

Potrivit proiectului legislativ, constatarea și sancționarea faptelor se va face de către: Inspecția Muncii, Consiliul Național de Combaterea a Discriminării, la care, potrivit proiectului, se va adăuga și Ministerul Afacerilor de Interne prin ofițerii și subofițerii din cadrul său.

 

Câțiva senatori s-au opus proiectului „din greșeală”

Proiectul de lege a fost adoptat în Senat cu 91 voturi „pentru”, trei împotrivă, aparținând se natorilor PSD LiviuTit Brăiloiu, Emanoil Savin și Marian Pavel, dar și două abțineri, ale senatorilor Nicolae Moga și Liliana Sbîrnea.

Contactați telefonic de Evenimentul Zilei, câțiva dintre senatorii care s-au opus proiectului de lege, au spus că de fapt ei sunt de acord cu legea şi că au votat contra, din greşeală.

Senatorul PSD Emanoil Savin, fostul primar al orașului Bușteni, ne-a spus că el nu se opune proiectului, ba chiar este de părere că hărțuitorii ar trebui să răspundă penal pentru astfel de fapte. La votare însă, neatenția l-a făcut să se opună inițiativei.

„Probabil că atunci când se vota eram într-un cerc și discutam, și am apăsat din greșeală pe butonul celălalt. N-a fost nicio intenție. Nu mă opun, eu cred că ar trebui să răspună chiar penal pentru hărțuire”, ne-a declarat senatorul PSD.

Nici senatorul PSD Marian Pavel nu și-a asumat votul contra. „Cred ca a votat vreun coleg greșit, pentru că eu nu am fost în sală la proiectul acesta”, ne-a declarat Marian Pavel.

 

Hărțuitorii, pedepsiți în prezent doar dacă fapta devine penală

„În acest moment nu există cadru sancționator pentru hărțuire, hărțuire sexuală sau hărțuire psihologică, altul decât cel oferit de legea penală. În cazul unor fapte ce nu pot fi dovedite că încalcă morala publică (sancționate conform Legii 61/1991), sau în cazul unor fapte ce nu au legătură cu activitatea profesională, victimele hărțuirii nu sunt protejate de nicio prevedere legală. Practic, hărțuirea, hărțuirea sexuală și hărțuirea psihologică, altele decât cele prevăzute de legea penală și înfăptuite în afara unor relații de muncă, nu sunt pedepsite în niciun mod”, se arată în expunerea de motive semnată de deputata Oana Bîzgan.

 

Hărţuirea – Contravenţie

Definiţia hărţuirii în legea 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi:

- prin hărţuire se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii persoanei în cauză şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;

- prin hărţuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;

- prin hărţuire psihologică se înţelege orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane.

 

Hărţuirea – Infracţiune

Definiţia hărţuirii în Codul penal - Art. 208 din legea nr. 286 din 2009:

Hărţuirea

(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.