Există și varianta autohtonă a „visului american”. Am descoperit-o la un indian: dr. Bhupinder Happy Singh, specialist în chirurgie plastică și reparatorie. Un tânăr care își începe zilele mulțumind lui Dumnezeu pentru ele. Pentru că, de 20 de ani, zilele lui sunt românești.

E de religie sikh, dar în România a dezvoltat relație perfectă cu Dumnezeul creștin. „Dumnezeu e numai unul”, spune cu convingerea unui om care, la 39 de ani, a înțeles bună parte din sensul vieții și recunoaște că de când e la Timișoara trăiește „visul românesc” din plin.

 

Drumul spre România

Fiul unei familii din New Delhi, dr. Singh s-a hotărâtsă vină în orașul de pe Bega după terminarea liceului, la facultate. Asta era acum 20 de ani. S-a prezentat la concursul pentru funcția de director medical al Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș – Caraș Severin și a ob- ţinut media 9,91. A fost unicul candidat și a devenit singurul indian care conduce un spital românesc.

Înainte să ajungă directorul spitalului, dr. Singh a fost interimar aici, șase luni. Lucrează la Caransebeș din 2014 și a înființat, în cadrul spitalului care are acum 388 de paturi, singurul Compartiment de Chirurgie Plastică și Reparatorie din întreg județul Caraș Severin, astfel că pacienții care au nevoie de astfel de intervenții le pot face „acasă”, fără să mai fie nevoie să vină până la Timișoara.

În continuare a rămas fidel locului unde a început să profeseze, și anume clinicii de profil „Casa Austria” din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Județean Timișoara.

Reclama din ziar

„În Delhi, în fiecare an, 400.000 de tineri dau examen la Medicină. Am văzut publicitate în presă, așa am decis să plec din India și să studiez altundeva. Am ales Timișoara pentru că aici puteam studia în limba engleză”, povestește Happy Singh. În 1998, când a venit la Timișoara, era un puștan ce abia terminase liceul. În 2004, când a terminat facultatea, a cunoscut doi oameni care i-au schimbat viața: „Profesorii Bratu și Nodiți (n.r. -dr. Tiberiu Bratu, respectiv dr. Gheorghe Nodiți, reputați chirurgi plasticieni, recunos cuți național și inter național) mi-au fost mentori. Datorită lor am ales specializarea aceasta și le sunt recunoscător”. Îl întrebăm, totuși, de ce nu s-a întors acasă. Mai are un frate, care, după ce a studiat în afara țării, a decis să revină în India: „România are 22 de milioane de locuitori. New Delhi are 80. Sincer, e mai liniște aici”.

 

Mâncarea preferată, sarmalele

„Cel mai mult îmi place să vorbesc cu oamenii. Și cel mai mult îmi lipsesc părinții. Acasă e acasă. În fiecare an merg în India, aduc cu mine puțin din ea de fiecare dată: condimente, hainele noastre tradiționale”, ne spune.

Cu soția sa, care i-a fost colegă de facultate, s-a căsătorit în fața părinților, tot „acasă”. Ea a învățat, e drept, să îi gătească mâncare indiană, însă marea dragoste pentru dr. Bhupinder Sing au ajuns sarmalele românești: „Cred că face parte din devenirea mea ca român să iubesc sarmalele, sunt cea mai bună mâncare”.

Își amintește că a descoperit acest fel de mâncare la scurt timp după ce a venit în Timișoara și a fost cucerit de arome. Acum face demersuri să devină și cetățean român. Dacă îl întrebi ce îi place cel mai mult în România, răspunde fără să ezite: „Îmi place tot. Îmi plac peisajele, îmi place să călătoresc, să descopăr locuri, mai ales în mediul rural”.

E medic și vede cum funcționează sistemul sanitar românesc. Nu e neapărat o fericire să vezi că în spital nu sunt toate materialele sau medicamentele necesare, sau că sunt angajați care cer bani pentru a-și face meseria: „Nu pot să îi înțeleg”. Când salariile au fost mai mici, s-a învățat să muncească mai mult, să facă gărzi și ore suplimentare. Acum, în urma noilor schimbări legislative, e optimist și crede că sistemul sanitar va fi mai eficient, atât pentru personalul medical cât și pentru pacienți.

Între dorul de casăși Dumnezeul creștin

Happy Singh a învățat românește vorbind, iar vorbind românește l-a descoperit pe Dumnezeul creștin ortodox. Săptămânal are „întâlnire” cu El la o mănăstire: „În fiecare zi merg la biserica spitalului. Îmi încep ziua mulțumind lui Dumnezeu pentru ce vine, îmi închei ziua mulțumind pentru ce a fost, punând o lumânare. Dumnzeu e unul”.  

A fost crescut de părinții săi în spiritul religiei războinicilor, dar a devenit religios cu adevărat abia la Timișoara, în bisericile ortodoxe, alături de prietenii pe care și i-a făcut în rândul preoților.

E cunoscut între medici și pacienți că, ori de câte ori cei din urmă îi mulțumesc pentru că i-a salvat, le cere să îi aprindă o lumânare la biserică: „Și oamenii chiar fac asta. Vin apoi și spun… „Domnule doctor, v-am pus lumânare!” Cred că asta e cel mai important, să ai o bună relație cu Dumnezeu. Ce să faci cu banii? Eu muncesc pentru banii mei”.

Anul trecut, dr. Bhupinder Singh a operat 620 de oameni. Unele intervenții au fost în premieră. Le-a cusut membre la loc, i-a reparat în situații care păreau fără scăpare, iar în schimb, ei i-au mulțumit lui Dumnezeu că l-a scos în calea lor, au aprins lumânări și s-au rugat. Unii i-au adus cadou biblii și icoane, sau un album cu cele mai frumoase mănăstiri de la noi.