Ioan Botezătorul și-a pierdut capul pentru că a prețuit Adevărul mai mult decât Viața. O lecție teribilă pentru zilele noastre, când valorile sunt relativizate și Adevărul își pierde majuscula și se multiplică democratic: fiecare cu „adevărul” lui.

„Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, prăznuită de Biserică pe 29 august, este zi de post aspru, în amintirea unuia dintre cele mai sinistre episoade relatate în Biblie.

FILMUL

Suntem în timpul lui Irod Antipa, care domnea peste Galileea și Pereea, după ce regatul tatălui său, Irod cel Mare (cel cu Magii și cu uciderea puncilor), fusese împărțit celor trei băieți ai acestuia.

Spre ghinionul lui, Antipa, un ins laș, șovăielnic, meschin și vicios, va fi pomenit de Istorie doar pentru că s-a ciocnit cu doi coloși: Ioan Botezătorul și Iisus Hristos.

Ioan, călit în asceza din pustie, unde se îmbrăca în piei de animale și se hrănea cu lăcuste și cu miere de albine sălbatice, era exact opusul lui Irod: curajos, tăios, direct. Iisus îl caracterizează perfect: „Nu este trestie clătinată în vânt”.

În scurt timp, ajunge piaza rea a Establishmentului, neiertând pe nimeni: îi mustră pe farisei și pe saduchei (Politicienii și Biserica) pentru fățărnicia și viața lor vicioasă, pe vameși (Finanțele) pentru lăcomie, pe ostași (Armata și Poliția) pentru cruzime. Mai rămăsese Șeful Statului. Capul putreziciunii Sistemului.

Ioan nu ezită: îl acuză pentru viața sa nelegiuită. (Atenție: în acele vremuri, Legile lui Dumnezeu nu difereau de legile oamenilor!). Irod trăia în concubinaj cu Irodiada, soția fratelui său Filip. Pentru aceasta, Antipa se despărțise de nevasta sa legitimă și își exilase fratele.

Deși legea iudaică prevedea căsătoria de levirat, prin care, dacă un bărbat murea și nu avea copii, fratele său trebuia să se căsătorească cu nevasta acestuia și să-i facă copii, aceasta nu i se aplica lui Irod. Fratele lui, Filip, trăia, ba avea și urmași, pe frumoasa Salomeea, care avea să devină complice la asasinarea lui Ioan.  Pentru că nu regele, ci Irodiada, simțindu-se ofensată de mustrările lui Ioan, i-a vrut acestuia capul cu orice preț (să te ferească Dumnezeu de hormonii amantei ajunși la guvernare!)

Ca să scape de gura cicălitoarei din pat, Irod trimite în secret ostași să treacă granița (Iordanul), în Galileea, regiune care nu se afla sub jurisdicția sa și unde propovăduia Botezătorul. Este vorba de o adevărată operațiune specială a acelor vremuri, în urma căreia Ioan este prins și închis într-o temniță aflată în localitatea Macherus, la 50 de kilometri de Ierusalim.

Acolo, are loc un episod de roman: Irod îl vizitează pe Ioan și cei doi au o lungă discuție. Regele este încântat de ce aude de la prooroc, convins că acesta este omul lui Dumnezeu. („Irod se temea de Ioan li cu drag îl asculta”, relatează evanghelistul Marcu).

VICLENIA

Dar, de la Eva încoace, viclenia femeii s-a dovedit irezistibilă, capabilă să răstoarne lumea. Și, iată, să taie capete. Tertipul fatal este pus la cale cu ocazia serbării zilei regalului său concubin. Vestea despre opulența și rafinamentul banchetelor lui Irod Antipa ajunsese până la Roma.

De data aceasta, regele organizează ospățul în palatul din Macherus, unde, jos, în temniță, era închis Ioan. Ocazia perfectă pentru femeia dracului. Asemenea petreceri se încheiau negreșit cu dansuri păgâne, deși erau împotriva preceptelor legii iudaice. Irodiada o pune pe tânăra ei fiică, Salomeea, să execute un asemenea dans lasciv, în fața bărbatului ei, cu creierii încețoșați de aburii băuturii.

Unduirile languroase ale tinerei îi vor fi ațâțat regelui gânduri prea puțin părintești, drept care la sfârșitul dansului explodează: „Cere de la mine orice vei voi și îți voi da!” De parcă, stripteuza nu l-ar fi crezut, el supralicitează: „Și s-a jurat ei: orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu!”

Pretenția Salomeii, bine instruită de maică-sa, trebuie că a căzut în capul regelui ca o găleată cu gheață, trezindu-l din beție: „Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul!”

Regretele lui Irod sunt tardive. Iar omul era prea orgolios pentru a nu-și respecta cuvântul. Tipsia însângerată cu capul tăiat al proorocului ajunge din mâinile fetei în cele ale cumplitei sale mame.

Sistemul a învins! Sistemul învinge întotdeauna, am fi tentați să zicem. Oare?

PEDEPSELE

Irod mai trăiește șapte ani după uciderea lui Ioan, și moare ca un mizerabil în exil, trimis de Împăratul Caligula în orașul Lerida, astăzi în Spania. Irodiada, care îl însoțește în surghiun, moare și ea nu după mult timp, în aceeași mizerie. Nu înainte de a asista însă la moartea cumplită a fiicei sale.

Salomeea, care îi însoțește pe Irod și pe Irodiada în exil, traversează într-o iarnă râul înghețat Sikaris. Însă gheața se sparge, și femeia cade în apă până la gât, care îi este prins între ghețuri. Curentul îi trage trupul în aval atât de puternic, încât capul îi este retezat de tăișul gheții în care era prins. Corpul nu i-a mai fost găsit, dar capul îi este adus pe tipsie mamei înnebunite de durere.