Ghinion! Klaus Iohannis se poate trezi cu poprire pe salariul de președinte, iar acest lucru ar putea fi un fapt fără precedent în analele justiției. După ce a pierdut casa din Sibiu în favoarea Elisabetei Antonescu, a lui Ioan Adrian Oarga, Ancuta Steluta Oarga și Ioan Oarga (urmașii Anei Oarga), aceștia pot cere în instanţă şi chiria încasată de Iohannis în baza actelor de proprietate anulate.

Urmărim cazul cu îngrijorare și interes

Decizia Curții de Apel Brașov, din 12.11.2015, restabilește drepturile de proprietate ale acestora în defavoarea lui Klaus Werner Iohannis și a Georgetei Carmen Iohannis.  Motivarea instanței arată că ”certitudinea drepturilor a fost spulberată” prin decizia judecătorilor de la Curtea de Apel  Brașov. Mai mult, termenul de prescripție nu a fost înterupt, astfel că părțile pot cere recuperarea sumelor din chiriile încasate de familia devenită acum prezidențială. Mai rămâne un aspect, Elisabeta Antonescu, Ioan Adrian Oarga, Ancuta Steluța Oarga și Ioan Oarga vor trebui să achite taxa de timbru, 10% din valoarea chiriei încasată ilegal, timp de 17 ani, de cuplul Iohannis.

Imobilele dobândite prin fraudă continuă să îi producă neplăceri președintelui în funcție al României. La un an de la pronunțarea deciziei nr. 655/12.11.2015 a Curtții de Apel Brașov care a lăsat familia prezidențiala fără proprietatea din strada Nicolae Bălcescu nr. 29, Tribunalul Sibiu a făcut publice motivele deciziei nr. 993/12.10.2016 prin care judecătoarele Daniela Sorina Crăciun și Elena Dumbrăvean de la Secția a I-a civilă au dispus, practic, restabilirea ordinii de drept în cazul casei achiziționată - cu acte false, spun instanțele - de soții Klaus Werner Iohannis și Georgeta Carmen Iohannis.

Poveste cu iz de fals

Casa de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din centrul Sibiului, unde Klaus şi Carmen Iohannis au cumpărat jumătate pe 1 iunie 1999 pentru suma de 5.000 de lei, a făcut parte din averea soţilor Maria şi Eliseu Ghenea, iar după decesul acestora a trecut, în anii '70, în proprietatea unei surori a lui Eliseu Ghenea, care însă a decedat fără a avea copii. Casa ce face obiectul procesului a trecut în proprietatea statului român, iar în anul 1997 imobilul a fost cumpărat de chiriaşi. În anul 1999, contractele prin care chiriaşii au cumpărat casa au fost anulate în instanţă, la cererea fiului lui Nicolae Baştea, acesta din urmă fiind nepot al soţilor Ghenea. Casa a ajuns apoi în proprietatea familiei Iohannis, care a cumpărat partea urmaşilor lui Nicolae Baştea, folosind acte falsificate. Foştii chiriaşi au deschis procese în instanţe, pentru anularea contractelor prin care familia Iohannis a intrat în posesia imobilului din Sibiu, contestând calitatea de urmaş de drept al lui Nicolae Baştea. Pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Braşov a respins un recurs declarat de Klaus şi Carmen Iohannis şi a menţinut decizia Tribunalului Braşov din mai 2014, prin care a fost anulat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din Sibiu. Pe 16 noiembrie 2015, preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat nemulţumit de sentinţa judecătorească prin care a pierdut respectivul imobil şi a depus ulterior o contestaţie în anulare. Pe 6 aprilie a.c., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că se va judeca la Curtea de Apel Piteşti contestaţia în anulare formulată de familia Iohannis împotriva deciziei instanţei din Braşov.

 

Judecîtori, induși în eroare

 

Decizia de astăzi a Curții de Apel Brașov stabilește același lucru ca alte trei hotărâri ale Tribunalului Brașov, din 2008, 2010 și 2014. De la prima, din 2008, până astăzi, timpul a trecut din termen în termen de judecată, iar procesul a fost tergiversat de Iohannis prin invocarea unor motive procedurale. Amânările au însemnat bani în plus din chirie pentru actualul președintele României: câte 30.000 de euro pe an, după cum scrie în contractul pe care l-a încheiat cu Raiffeisen în 2001 și 2006.

A cumpărat o jumătate din ea în 1999, de la o persoană care tocmai o obținuse în instanță folosid acte false de proprietate. Persoana respectivă, împreună cu soția și soacra lui Iohannis, indusese în eroare judecătorii susținând, prin acte false, că se află pe linia de descendență a celui de la care statul român naționalizase această casă și încă una, în anii 1960. În 1999, la finalul procesului lor de revendicare, purtat cu acte false, persoana respectivă, soția și soacra lui Iohannis obținuseră ambele case de la stat. Una dintre ele intrase în proprietatea lor comună: jumătate mersese la soția și la soacra lui Iohannis, iar cealaltă jumătate, la asociatul lor. Cealaltă casă intrase doar în proprietatea asociatului lor. Imediat după retrocedarea caselor, în iunie 1999, Iohannis a cumpărat de la persoana respectivă, la un preț simbolic, o jumătate și din aceasta a doua casă. Astfel, imobilele au fost împărțite, în mod egal, între familia Iohannis și asociatul lor. Falsul prin care au fost revendicate casele a fost ulterior descoperit, iar dreptul noilor proprietari, contestat în instanță. Cele două case i-au adus  familiei Iohannis, din contracte de chirie, aproximativ 640.000 de euro, în cei 17 ani de folosință.  Acești bani ar fi trebuit să intre, conform motivării deciziei instanței, în buzunarele proprietarilor de drept. Astfel că, aceștia se pot îndrepta în instanță împotiva familiei Iohannis și pot cere, după ce achită taxa de timbru, poprire pe salariul de președinte a lui Klaus Iohannis. Această cerere ar putea deveni o solicitare fără precedent în analele justiției.