Vă mai aduceți aminte de apartamentul de la Paris, care a stat închis timp de 70 de ani? Acesta a inspirat un roman cu istorii ale unei curtezane din Belle Epoque, combinate cu amoruri din zilele noastre

Iată mărturisirile curtezanei Marthe de Florian, proprietara apartamentului neatins de timp, făcute în jurnalele pe care le ţinea.

„Paris, 22 septembrie 1891. Am descoperit că se pot obține lucruri de la specia masculină, lucruri valoroase. Flirtezi un pic cu ei și se excită ca naiba, se dau peste cap să-ți facă complimente și să-ți ofere comori. «Vous etes plus belle que les etoiles!» Mai frumoasă decât stelele? Greu de spus, dar accept sfeșnicele dumitale și cutiile de lemn lăcuit. Merci, Georges Hugo. Până acum am căpătat: patru rochii, două coliere, un tablou și o mulțime de franci vârâți în buzunare și-n mâneci.. (...)”.

Colecție de antichități

Scriitoarea Michelle Gable a descris, în romanul ei, intitulat „Un apartament la Paris”, colecțiile adunate de Marthe de-a lungul vieții.

„Fiecare epocă importantă, de la George II și Ludovic XVI încoace, era reprezentată, nicio categorie de mobilă continentală sau de obiecte de artă nu lipsea”.

„April dădu peste un birou cu aurituri, stil Ludovic XVI, peste o pereche de fotolii din mahon, stil George III, peste un covor Savonnerie, stil Charles X, și peste o incredibilă aplică de aur, de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. (...) La fiecare pas avea o nouă surpriză. Pe lângă obiecte care puteau să fie ușor considerate antichități cu o sută de ani înainte, April găsi un struț, de 1,80 m, împăiat, și un Mickey Mouse rezemat în colțul din spatele lui”.

FOTO: Volumul „Un apartament la Paris” a apărut la Editura Humanitas.

Volumul, care a apărut recent la Editura Humanitas Fiction, este inspirat de spectaculoasa descoperire, în 2010, a apartamentului care a stat închis timp de 70 de ani. Acesta i-a aparţinut lui Marthe de Florian, celebră demi-mondenă a Parisului de la sfârşitul veacului al XIX-lea.

Un roman cu două povești

Două povești se întâlnesc în „Un apartament la Paris”: una din La Belle Epoque, alta din lumea contemporană. April Vogt, expertă în mobilă europeană, este trimisă de o casă celebră de licitații să evalueze obiectele dintr-un apartament parizian care n-a fost deschis de șapte decenii. Odată ajunsă la Paris, în apartamentul plin de piese spectaculoase, April va identifica și un tablou al pictorului Giovanni Boldini care o înfățișează pe faimoasa proprietară – curtezana Marthe de Florian. Hotărâtă să afle mai multe despre frumoasa demi-mondenă din Parisul secolului al XIX-lea, April găsește o serie de cărți de vizită ascunse în interiorul mobilelor și primește, de la avocatul care se ocupă de moștenire, scrisorile și jurnalul acesteia, descoperind astfel că viața lui Marthe de Florian fusese una fascinantă, petrecută printre poeți, artiști și oameni politici importanți din vremea sa. Pe măsură ce pune cap la cap firele poveștii existenței agitate a curtezanei, April încearcă să-și facă ordine și în propria viață: mici trădări, iubiri pasagere, umbra divorțului...

Tabloul de două milioane de euro

Marthe de Florian a murit în 1935. „Fiind una dintre cele mai celebre demi-mondaines din perioada numită Belle Epoque, ea a fost frecventată de persoane de renume, cum ar fi omul de stat Georges Clemenceau, contele Robert de Montesquieu și portretistul Giovanni Boldini(...)”, scrie Michelle Gable.

FOTO: Michelle Gable, autoarea volumului „Un apartament la Paris”, una dintre cele mai uimitoare povești inspirate din realitate

Un portret, cadou de la iubitul ei

De altfel, tabloul care o în fă țișează este un punct fierbinte al romanului. Este valoros din mai multe puncte de vedere. Este pictat de Giovanni Boldini, cel mai apreciat portretist din Belle Epoque. Apoi, la licitaţia de după deschiderea apartamentului a fost vândut cu 2,1 milioane de euro. Boldini a fost singurul bărbat pe care Marthe l-a iubit cu sinceritate. Ceilalţi bărbaţi care au trecut prin viaţa şi prin budoarul ei au avut menirea de a-i asigura viaţa plină de strălucire, descrisă de ea în însemnările din jurnale.

Apartamentul, închis de moștenitoare

„Madame de Florian a lăsat nepoatei ei, Elisabetta Quatremer, tot ce conținea apartamentul. Când naziștii au intrat în Paris în 1940, madame Quatremer a încuiat apartamentul, a fugit din oraș și nu s-a mai întors niciodată, deși chiria a fost în continuare plătită timp de șaptezeci de ani”.