Proba scrisă a examenului național de definitivare în învățământ, sesiunea 2017, s-a desfășurat pe 20 aprilie, la 90 de discipline. Contestațiile pot fi depuse mâine și poimâine, iar rezultatele finale vor fi afișate pe 30 aprilie

Procedurile prin care tinerii aspiranți la meseria de dascăl ajung la catedră, în postura de modelatori ai generațiilor viitoare, sunt disecate aproape chirurgical de Cristina Tunegaru, profesoară de limba română la o școală din București. Cadru didactic tânăr, ancorat în realitățile învățământului acestui secol frământat de politici confuze, Cristina nu se sfiește să pună degetul pe rana educației românești.

FOTO: Cristina Tunegaru

Stagiile din facultăți, lamentabile

„Două ore de predare, atât aveam în palmares când am ajuns la catedră pentru prima dată în fața elevilor. Două ore, un examen și te trezești profesor. Cum să avem profesori buni, când stagiile de pregătire din facultăți sunt lamentabile, când universitățile nu-și iau în serios treaba de a pregăti profesori, când „materia” e predată de mântuială, când mulți urmează în facultate modulul psihopedagogic pentru că, cine știe, poate le trebuie cândva?”, clamează Cristina Tunegaru.

„Ajung la catedră unii oameni care știu puțină metodică și pedagogie și nu au deloc experiență la clasă. Nu au fost învățați cum să vorbească cu elevii, cât de tare, cui să se adreseze, cum să se facă ascultați, care e nivelul de exigență indicat; nu au fost învățați să nu trateze clasa ca un întreg, ci ca o sumă de individualități cu trăsături, nevoi și reacții diferite. Vor învăța, desigur, în timp, dar de la cine? Uneori de la colegii lor sau din amintiri, de când ei erau elevi”, consideră profesoara de limba română.

Profesorii, victimele unor circumstanțe nefaste

Concluzia acestei scurte incursiuni în măruntaiele învățământului românesc e tulburătoare: „Și iată cum sistemul se reproduce, cum se perpetuează regulile absurde - ideea că elevii trebuie „să-ți știe de frică”, că e bine să fie o atmosferă încremenită ca să impui autoritatea, că treaba ta e să-i faci să povestească lecția ca niște roboței cuminți, să-i domini”. „Dar blamându-i nu vom rezolva nimic; dimpotrivă, vom adânci problema, pentru că mulți profesori sunt și ei victimele unor circumstanțe nefaste. Blamându-i vom perpetua starea aceasta de nesiguranță care nu e propice dezvoltării relației dintre profesor și elev. În schimb, mulți profesori au nevoie să fie inspirați de bunătatea, înțelegerea, îngăduința oamenilor din jur, de colaborare cu părinții, nu de bătălii, încrâncenări, defăimări”, consideră Cristina Tunegaru.

„Nu ne putem aștepta ca toți profesorii să aibă har sau să învețe singuri metode noi de predare, să fie deschiși, accesibili, săși iubească meseria și săși înțeleagă respon sa bilitățile. Un sistem de educație funcțional pregătește viitorii profesori, le urmărește activitatea de la clasă și progresul, nu doar suma de hârtii din dosar”, a încheiat Cristina Tunegaru.

Actul de naștere al unui dascăl

Spre deosebire de anul trecut, nivelul de competență didactică este evaluat și prin portofoliul profesional, elaborat conform precizărilor din programa de pedagogie și psihologie școlară corespunzătoare funcției didactice ocupate. Totodată, examenul de definitivare certifică și faptul că un cadru didactic debutant care a optat pentru această carieră dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei didactice și poate intra pe o rută de profesionalizare ascendentă, având dreptul de a deveni titular în sistemul de învățământ preuniversitar și de a participa ulterior la susținerea examenelor pentru obținerea gradelor didactice. Cu alte cuvinte, examenul de definitivare este actul de naștere al unui dascăl.