EVZ EXCLUSIV. Conacul Udriște Năsturel, pierdut pentru totdeauna
- Carmen Anghel
- 27 aprilie 2015, 00:00
Conacul a fost în administrarea Muzeului Național al Țăranului Român până în 2013. În clădirea redevenită proprietate privată, statul a investit bani pe care nu-i mai recuperează.
Dr. Virgil Nițulescu, președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România și manager al Muzeului Național al Țăranului Român (MNTR) ne redă traseul în urma căruia a fost pierdut pentru totdeauna, în urma retrocedării, un monument deosebit: conacul Udriște Năsturel, de la Herești, Giurgiu.
Salvat din ruină
„Clădirea, cu anexele ei, și cu un mic teren agricol împrejmuitor a fost confiscată de la ultimii proprietari, care s-au refugiat în Franța. Conacul era în stare de ruină, după un incendiu care a distrus unul dintre cele mai importante monumente istorice civile de secol XVII (a fost construit în 1640 – 1642) din sudul Munteniei”, ne spune dr. Virgil Nițulescu. Există o frumoasă descriere a monumentului, datând din 1654, descriere făcută de renumitul cărturar Paul de Alep. Conacul a fost cumpărat, în 1831, de familia principelui sârb Miloș Obrenovici și, apoi, în 1881, de Anastase Stolojan. Incendiul devastator a avut loc în 1931, iar casa a fost confiscată în 1949. În 1954 a fost realizat proiectul de restaurare a Casei de Piatră – după cum este cunoscut conacul – sub coordonarea arhitectei Eugenia Greceanu. Lucrările propriu-zise de restaurare au avut loc în perioada 1965 – 1971, conacul fiind readus la forma sa din timpul lui Matei Basarab.
FOTO: Detaliu din interiorul conacului
„În 1972, întregul domeniu a intrat în administrarea muzeului nostru, o expoziție permanentă fiind deschisă acolo, în 1973. După desființarea Muzeului nostru, prin unificarea cu Muzeul Satului, în 1978, patrimoniul a fost surghiunit la Herești, iar expoziția permanentă de acolo a fost închisă. În 1990, domeniul a reintrat în administrarea Muzeului Țăranului Român, care a organizat, acolo, 10 expoziții temporare, până în anul 2013, când clădirea a fost restituită urmașilor familiei Stolojan”, mai spune Virgil Nițulescu.
O istorie zbuciumată
Nimic din ce s-a investit acolo nu s-a primit înapoi. „Fără îndoială, domeniul fusese confiscat abuziv, iar familia Stolojan era în drept să îl primească înapoi. Totuși, muzeul nostru nu a primit nici o despăgubire pentru investițiile uriașe pe care le-a făcut în restaurarea și întreținerea conacului (așa cum, de altfel, nici familia Stolojan nu a fost despăgubită pentru anii în care nu s-a putut bucura de proprietatea asupra domeniului); nimeni nu a făcut nici un calcul pentru a vedea dacă și cine anume a pierdut mai mult, de pe urma acestui episod din istoria zbuciumată a monumentului istoric”, adaugă directorul MNTR.
Monumentul este scos la vânzare pentru 1,5 milioane de euro
Ministerul Culturii, respectiv ministrul de atunci, Kelemen Hunor, a fost informat de situația monumentului. „Doamna Marina Stolojan a dorit să ne vândă imediat clădirea, pentru a reorganiza, acolo, un muzeu. Ministrul Kelemen Hunor, pe care l-am informat asupra acestei situații, nu mi-a răspuns niciodată la scrisoare. Situația Casei de Piatră a lui Udriște Năsturel este tipică pentru ceea ce s-a întâmplat cu sediile muzeelor restituite din România.” Conacul de la Herești apare la vânzare, pe un site de imobiliare. Prețul său este de 1,5 milioane de euro. Agenția nu a vrut să dea detalii dacă s-a vândut sau nu, pentru că așa a cerut proprietarul. Reamintim că, în România, la ora actuală, zeci de muzee și case memoriale sunt în pericol să-și piardă clădirea în care funcționează. Muzeografii vor protesta cu ocazia Nopții Albe a Muzeelor, din 16 mai. „Protestul se va desfășura prin acoperirea, cu o pânză, a câte unui obiect prețios din fiecare muzeu în parte, astfel încât publicul să nu poată vedea acel obiect. El va putea fi admirat doar în fotografiile pe care fiecare muzeu participant la protest le va posta pe internet. Încercăm să explicăm publicului că patrimoniul pe care îl administrăm este fragil și trebuie protejat – atât fizic, cât și juridic”, încheie dr. Virgil Nițulescu.