În cadrul campaniei pro-vaccinare, susținută de Evenimentul zilei, Dr Emiliana Costiug, medic pediatru și Secretar General al Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie, a explicat, pentru cititorii noștri, de ce este esențial să ne vaccinăm copilașii.

De ce este important să ne vaccinăm copiii? Care au fost, în timp, efectele utilizării vaccinurilor? Emiliana Costiug, medic pediatru în Cluj-Napoca și Secretar General al Asociației Româ- ne pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF), ne-a declarat: „Istoria ne-a demonstrat, de-a lungul timpului, efectele benefice ale vaccinurilor. Generații întregi au fost vaccinate și, deci, protejate, iar epidemiile devastatoare au dispărut - microbii se izbeau de imunitatea dezvoltată prin vaccin și nu aveau nici o șansă de a infecta copiii și adulții sau de a trasmite boala prin intermediul oamenilor bolnavi. Pentru că nu mai existau bolnavi! Riscul de a contacta o boală infecțioasă prevenibilă prin vaccinare era extrem de redus - aveam o imunitate de grup consolidată. Așa am ajuns să nu mai vedem copii paralizați, afectați de poliomielită, să nu mai auzim de cazuri de tetanos, să nu mai avem cazuri de difterie sau de encefalite rujeoloase. Variola a fost complet eradicată de pe fața pământului cu ajutorul programelor de vaccinare în masă”.

„De ce să ne vaccinăm? Bolile au dispărut”

Dar cum am ajuns acum, din nou, să fim bulversați de o epidemie de rujeolă? „În timp, în absența bolilor, oamenii au început să se întrebe: De ce să ne vaccinăm? Bolile au dispărut. Ce rost mai are vaccinul? Și au refuzat vaccinurile. În primii ani, nu s-a întâmplat nimic deosebit pentru că funcționa, încă, imunitatea de grup - majoritatea copiilor erau vaccinați și îi protejau și pe cei nevaccinați. Rata de acoperire vaccinală de 95% este considerată optimă pentru a avea controlul bolii și a împiedica izbucnirea unei epidemii. Cu alte cuvinte, dacă într-o comunitate de copii, 95% sunt vaccinați, ceilalți 5% sunt protejați indirect, pentru că nu au în jurul lor nici un copil bolnav care ar putea să îi transmită infecția”, ne-a explicat dr Costiug.

Concluzia? „La ora actuală, acoperirea vaccinală a scă- zut la procente de 70% sau chiar mai jos, iar inevitabilul s-a produs - epidemia de rujeolă a izbucnit de un an și a lovit din plin, afectând copiii neprotejați prin vaccin”.

„Dacă într-o comunitate de copii, 95% sunt vaccinați, ceilalți 5% sunt protejați indirect, pentru că nu au în jurul lor nici un copil bolnav care ar putea să îi transmită infecția” , EMILIANA COSTIUG, medic. 

„Copiii au nevoie de mai multe consultații preventive, de vaccinări, sunt mai vulnerabili”​

Există, în România, zone în care nu doar vaccinurile, ci și prezența medicilor pediatri reprezintă o reală problemă (cazul Tulcea, unde nu există medici pediatri suficienți). Cum ar putea fi îndreptate aceste situații dramatice? Dr. Emiliana Costiug: „Deficitul de personal medical e o problemă serioasă și trebuie tratată ca atare. Medicii care se ocupă de asistența medicală a copiilor sunt tot mai puțini. Copiii au nevoie de mai multe consultații preventive, de vaccinări, sunt mai vulnerabili, se îmbolnăvesc de multe ori; părinții lor au nevoie de consiliere și sprijin. Cu alte cuvinte, e nevoie de atenție și timp pentru îngrijirea medicală a unui copil. Timp pe care nu-l avem, timp sufocat de birocrație și de sisteme informatice neperformante. E explicabilă, așadar, decizia medicilor de a lăsa în spate un sistem medical bolnav și o societate care nu-și respectă medicii și de a alege să lucreze în condiții decente, într-o altă țară, acolo unde statutul de medic este respectat”.

Un doctor „se naște” în 10 ani de muncă

Dar cum am putea să ne convingem medicii să rămâ- nă în țară? „Nu sunt soluții miraculoase și nici rezultate imediate în rezolvarea acestei probleme. Un tânăr medic investește zece ani din viață pentru pregătirea sa profesională și, odată plecat, nu se va întoarce”, consideră Dr Emiliana Costiug.

Ideile din spațiul virtual care le-au luat mințile părinților

„Ați întâlnit părinți care refuză să-și vaccineze copiii? Care sunt argumentele lor și cum ați reușit să îi convingeți că vaccinarea este, de fapt, o șansă în plus la viață?” Întrebarea este atacată rapid de Dr Emiliana Costiug: „Da, am întâlnit și întâlnesc tot mai frecvent părinți care refuză să-și vaccineze copiii. Recunosc în motivațiile lor ideile vehiculate în spațiul virtual, teorii scoase din context, încerc să discut cu ei, să le explic cum e cu imunitatea, cât e de importantă, cum se formează anticorpii, cât de important e ca bebelușul lor să fie protejat în cea mai vulnerabilă perioadă a vieții lui.

Le înțeleg teama și îngrijorarea, după toată avalanșa de mesaje virtuale anti-vaccinare e normal să ai îndoieli și întrebări. Tocmai de aceea aloc timp pentru a le oferi explicații și sfaturi. Uneori le urmează, alteori, nu!”

​

Ce condiții ar trebui îndeplinite pentru a avea un Plan Național de Vaccinare performant? Responsabilitățile statului, ale medicilor și ale părinților

Actualii factori de decizie îi amenință cu sancțiuni grave pe părinții care refuză să- și vaccineze copiii. „Nu cred că sancționarea părinților va rezolva problema refuzului vaccinării. Ca practician, consider că factorii de decizie ar trebui să asigure mai întâi un Program Naţional de Vaccinare, funcţional şi bine organizat”, apreciază Dr Emiliana Costiug.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a avea un astfel de plan. Dr Emiliana Costiug ne-a explicat, punctual:

„Aprovizionarea constantă, permanentă cu vaccinuri;

 Asigurarea transportului vaccinurilor;

Campanii de informare corectă a populaţiei generale;

 Asumarea responsabilităţii privind calitatea și siguranţa vaccinurilor;

Asigurarea unui sistem electronic facil de înregistrare şi raportare a vaccinărilor precum şi a eventualelor reacţii adverse”.

„Așadar, nu putem vorbi de sancţiuni dacă nu avem un sistem de vaccinare bine organizat. Legea vaccinării ar trebui, de fapt, să reglementeze, să stabilească responsabilităţile fiecăruia în procesul de vaccinare. Vorbim, practic, de asumarea răspunderii pe fiecare palier:

Ministerul Sănătăţii - să asigure cadrul legal şi funcţional pentru vaccinarea copiilor şi să îşi asume Programul Național de Vaccinare - PNV;

Personalul medical - să asigure consultația copilului înainte de vaccinare, consilierea părinţilor, actul de vaccinare, urmărirea și raportarea eventualelor reacții adverse;

Părinţii - să aleagă vaccinarea copilului în cunoş- tinţă de cauză, fiind corect informaţi”.

Dr Emiliana Costiug a încheiat amendând poziția autorităților: „Dar să vorbim de sancţiuni pentru părinţi sau pentru medici, în condiţiile în care nu avem două tipuri de vaccin din cele patru tipuri pe care le prevede PNV, mi se pare o atitudine a factorilor de decizie nerealistă, iresponsabilă, pompieristică... Și fără şanse de izbândă”.

Efecte secundare mortale - adevăr sau legendă?

Există, în prezent, în România, vaccinuri care, prin efectele lor secundare, pun în pericol viața pacienților? Sau este doar o legendă? Dr Emiliana Costiug: „Dacă ar fi așa, aș fi prima care aș lupta împotriva vaccinurilor! Vaccinez câteva zeci de copii în fiecare lună, de mulți ani, și nu am avut reacții postvaccinale majore. Unii copii au făcut febră, alții au fost mai plângăcioși, unii au avut reacții locale ușoare, dar nimic grav sau de durată. Și nici nu cred în teorii conspiraționiste de distrugere în masă”.

Din ce cauză a izbucnit epidemia de rujeolă

Au murit, în ultima perioadă, 33 de copii din cauza rujeolei. Care consideră Dr Emiliana Costiug că a fost cauza principală? Refuzul părinților de a-și vaccina copiii, lipsa vaccinurilor sau informarea precară pe această temă?

„Cauza principală a epidemiei de rujeolă a fost refuzul vaccinului ROR, pe fondul informațiilor apărute în spaţiul virtual privind relaţia vaccinării ROR cu autismul. Chiar dacă aceste informaţii nu sunt bazate pe dovezi ştiinţifice, pe fondul neîncrederii populaţiei în sistemul medical, în lipsa unor campanii de informare corectă, rata vaccinării ROR a scăzut, permiţând astfel declanşarea epidemiei”. 

Neîncrederea care ne omoară copiii

Ce resorturi au declanșat această dezbatere (veche de altfel) pro și anti-vaccinare? Dr Emiliana Costiug e promptă: „Cred că totul pleacă de la neîncredere și manipulare. Neîncrederea în aleșii noștri, cei care decid pentru sănătatea noastră, neîncrederea în sistemul de sănă- tate - un sistem mai bolnav decât bolnavii pe care-i asistă, neîncrederea în personalul medical... Pe fondul acesta, un mesaj, o informație care-ți întărește convingerea că neîncrederea ta a fost întemeiată, va determina o atitudine fermă, hotărâtă, chiar dacă în spate au rămas multe întrebări fără răspuns”.

Paradoxul medicului de familie - patron, manager și executant

Când vine vorba despre condiția medicului de familie în societatea românească, Dr Emiliana Costiug se aprinde: „Medicul de familie este singurul specialist din sistem care a beneficiat de reforma în sănătate şi care s-a privatizat. În anul 1999, medicii de familie au devenit și manageri ai propriilor lor cabinete. În scurt timp, am realizat că nu e uşor să administrezi o unitate sanitară, să fii angajator şi medic în acelaşi timp, jurist şi contabil, informatician şi registrator medical. Pe plan profesional, solicitările au crescut, dar a crescut şi birocraţia, timpul alocat raportărilor și informatizării sistemului a ajuns să fie mai mare decât timpul alocat pacienţilor noştri. Am avea nevoie de o echipă lărgită, de dotare performantă şi, deci, de o finanţare corespunzătoare pentru a asigura baza unui sistem medical sănătos. Uneori, am impresia că nici nu se doreşte acest lucru”.

Și, atunci, unde este viitorul medicilor tineri? Dr Emiliana Costiug nu lasă loc de interpretări: „În alte ţări, în sisteme medicale bine organizate”.