Încep să mă întreb dacă nu era mai bine pe vremea când Klaus Iohannis tăcea. Mai aveam iluzii. Părea o tăcere înțeleaptă, în spatele căreia credeam că se ascund idei mărețe, planuri reformiste, profunzime. Se pare însă că, de fapt, omul nu avea nimic de spus. În momentul când a rupt liniștea, nu mai știam dacă vorbește Sorin Roșca Stănescu sau Mihai Gâdea. Discursul ținut de Klaus Iohannis în fața CSM a fost echivalentul unei intervenții moderate a unui lider USL la Antena 3, în zilele condamnării lui Dan Voiculescu.
Obiectivul pe care președintele l-a trasat magistraților – „este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale (...) ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare” – este perfect identic cu cel enunțat de senatorul PSD Șerban Nicolae. „Orice persoană care dezvăluie informaţii dintr-un dosar penal trebuie sancţionată”, a spus Șerban Nicolae, fost avocat al senatorului PSD Cătălin Voicu. De altfel, Șerban Nicolae a inițiat un proiect de sancționare cu închisoarea a celor care dezvăluie astfel de informații. Proiectul a provocat un scandal atât de mare încât până și Victor Ponta s-a dezis de el, după ce, inițial, afirmase: „Pentru cel care cumva dezvăluie informaţii nepublice, din câte ştiu eu, în toată Europa există sancţiuni”. Nici referirea lui Klaus Iohannis la „exotismul mediatic” al Justiției nu o prea înțeleg. La ce se referă? Poate este nemulțumit că Laura Codruța Kovesi dă interviuri în New York Times? Poate nu i-a plăcut că jurnaliștii de la NPR, postul public de radio din SUA, i-au recomandat „să lucreze în tandem” cu șefa DNA? Nu știu. Dar în nici un caz nu cred că asta ar fi vreo problemă pentru Justiție, nu știu nici un caz în care această putere a statului să fi făcut proba vreunui „exotism mediatic”. Da, presa a fost interesată de procese celebre precum cele ale lui Relu Fenechiu, Sorin Roșca Stănescu sau Dan Voiculescu. Îl înțeleg pe Iohannis dacă în sufletul său plânge după unii dintre foștii săi aliați sau prieteni, aflați acum prin diverse pușcării. Dar nu au nici o vină nici judecătorii și nici procurorii că aceste cazuri au fost puternic mediatizate.
S-a strecurat în discursul lui Iohannis și o propunere de un amatorism inexplicabil. Arată o profundă necunoaștere a Constituției, nu mai vorbesc de lipsa de înțelegere a mecanismului separării puterilor în stat, ideea ca procurorul-șef să facă parte din CSAT. Potrivit Constituției, CSAT face parte din autoritățile publice, este parte a puterii executive. În schimb, Ministerul Public face parte din puterea judecătorească. Nu este posibil ca procurorul general al României să fie subordonat pe linie de CSAT președintelui României și premierului. Nu este acceptabil ca procurorul general să fie pus în situația de a fi obligat să ofere informații din dosare, în cadrul CSAT.
În sfârșit, văd că și noul președinte este cuprins de zel patriotic și vrea să ne scape de MCV. În realitate, de ridicarea acestui mecanism s-ar bucura doar politicienii corupți, pușcăriabilii. Oamenii nu mai suportă ca, o dată pe an, să vină Comisia Europeană, să-i critice și să le traseze sarcini. În ultimul raport, DNA și ANI au fost lăudate. Cele mai dure critici au fost către Parlament. Cine se uită peste graficele Consiliului Fiscal referitoare la evaziune, vede că aceasta era în scădere înainte de intrarea în UE, după care, din 2007, a început să crească. Ce vreau să spun: Comisia Europeană a rămas cu doar două mijloace de presiune asupra dubioasei clase politice din România –, MCV și aderarea la Schengen – dar nici acestea nu sunt prea eficiente. Dacă mecanismul de verificare și cooperare va dispare, alde Șerban Nicolae și alții ca el vor fi dezlănțuiți. Marțea Neagră va fi de neevitat.
Văd că, la finalul zilei, singurii încântați de discursul lui Klaus Iohannis sunt angajații lui Dan Voiculescu. „Noul președinte (...) reașază justiția pe locul ei constituțional în arhitectura statului”, a scris Radu Tudor. În schimb, nenumărați oameni care l-au susținut pe actualul președinte cel puțin în turul doi șiau exprimat dezamăgirea. Rămâne de văzut dacă Iohannis va continua să-i încânte pe angajații lui Dan Voiculescu sau va susține o Justiție independentă și puternică.
Recomandările noastre
